Cum arăta prima felicitare de Crăciun?

Voi cum ați scrie un articol în prima zi de Crăciun? Ar fi unul tematic pe care să însăilați o poveste de Crăciun sau mai degrabă un text de felicitare, gânduri bune și urări adresate celor apropiați? Ar fi un articol dedicat momentului sau oamenilor? #FIECA ori #SUNTEM? Dintre două variante o aleg pe a treia și vorbim azi despre Sir Henry Cole cel căruia trebuie să-i recunoaștem meritul pentru serviciile poștale accesibile și, știați sau nu, prima felicitare ilustrată de Crăciun.

Cu mai bine de un secol și jumătate în urmă, să așterni câteva rânduri pe hârtie nu era atât o provocare pe cât o reprezenta trimiterea scrisorii. Taxele poștale erau exagerate, greu de calculat și discreționare. Nu v-am spus unde se întâmpla asta? În Marea Britanie. Iar starea de fapt avea să se schimbe nu de la sine, ci grație intervenției hotărâte a lui Rowland Hill și a asistentului acestuia, Henry Cole, un personaj recunoscut azi pentru inovațiile aduse în zona comercială și educațională din Marea Britanie a secolului XIX.

Conținut:

Cine a fost Henry Cole?
Prima felicitare de Crăciun (1843)

Cine a fost Henry Cole?

Cole s-a născut în Anglia (la Bath) și vârsta de 15 ani își începea cariera a Comisia de Înregistrări, cea care avea să devină ulterior Oficiul de Înregistrări Publice. În fapt, criticile sale întemeiate au stat la legii prin care se va crea noul oficiu (Public Record Office Act, 1838) și unde Cole este numit arhivist asistent. De-a lungul vieții, Cole a avut două pasiuni: designul industrial, având câteva cărți publicate (unele sub pseudonimul Felix Summerly) și proiecte devenite realitate precum ceainicul produs de Minton, respectiv expozițiile și muzeele.

Când vizitase expoziția din 1849 de la Paris, Cole rămăsese deziluzionat de lipsa participării internaționale și apelează la influența sa pentru ca Societatea Regală pentru Încurajarea Artelor,Manufacturilor și Comerțului (RSA) să beneficieze de fonduri suplimentare, reușind să obțină sprijinul Reginei Victoria și să înființeze Comisia Regală pentru Expoziția din 1851 sub patronajul prințului Albert.

Marea Expoziție a Lucrărilor de Industrie a tuturor națiunilor sau Prima expoziție universală s-a desfășurat la Crystal Palace în Hyde Park, Londra, între 1 mai și 15 octombrie 1851 a fost succes unanim recunoscut și datorită managementului inspirat demonstrat de Henry Cole. Iar când expoziția se va încheia cu un profit de aproape 186.000 de lire pentru organizatori, Cole solicită (și obține) ca acești bani să fie folosiți pentru promovarea științei, artelor și îmbunătățirea educației în Marea Britanie. Lui i se datorează dezvoltarea Școlii Naționale de Instruire în Artă, viitorul Colegiu Național de Artă (1896) , înființarea Colegiului Național de Muzică sau a Colegiului Imperial din Londra.

Sir Henry Cole
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Henry_Cole_Vanity_Fair_19_August_1871.jpg

Pentru serviciile aduse, Cole este înnobilat de regina Victoria în 1875 și devine Sir Henry Cole sau „King Cole” cum îl numea presa vremii, un „rege” al rezultatelor obținute, maestru al eficienței.

„Cred că este cel mai nepopular om pe care-l cunosc”, rostise odată Primul Ministru, lordul Derby.¹
„Da, dar trebuie să punem lucrurile în mișcare. Cheamă-l pe Cole.”, recunoștea Prințul Albert.²

Prima felicitare de Crăciun (1843)

Înainte să ajungă Sir ori apropiat Prințului Alpert, Cole își demonstrează eficiența ca asistent al lui Rowland Hill pe care-l sprijină în crearea primului timbru poștal în valoare de 1 penny (Penny Black, 1940) și trei ani mai târziu (1843) când îl angajează pe artistul John Callcott Horsley să deseneze prima felicitare ilustrată de Crăciun. Întâmplările sunt corelate.

Penny Black³ a făcut posibil ca orice scrisoare nu mai grea de 14 grame să fie transmisă la un cost fix, indiferent de distanță. Asta elimina abuzurile și frauda (măcar pe termen scurt), iar volumul corespondenței interne avea să crească între noiembrie 1839 și februarie 1840 cu 120%.⁴

Dar dacă problema timbrului fusese rezolvată, plicurile nu erau un obiect comun la începutul anilor ’40, producția de masă și distribuția către o pătură largă a societății fiind încă departe. Ori Penny Black demonstrare că există cerere, trenurile făceau acum posibilă trimiterea scrisorilor „ușoare” la un cost modic, mai trebuia doar creat un produs de masă: ilustrata. Felicitarea ilustrată de Crăciun.

Horsley și Cole creează împreună aproape 2500 de ilustrate pe care le vând la 1 șiling bucata. Cât înseamnă indexat cu rata inflației? Între 4,38 și 185,60 lire sterline, conform site-ului measuringworth.com. Vă spun la final pentru cât s-a vândut recent o ilustrată, dar să nu anticipăm.

Felicitarea ilustrată avea trei cadrane. Central era prezentată o familie (trei generații: bunici, părinți , copii) care închină un pahar de vin la masa tradițională de Crăciun, iar lateralele erau dedicate scenelor de caritate ce însoțesc sărbătorile: hrănirea nevoiașilor și îmbrăcarea acestora. Demonstrarea responsabilității sociale avant la lettre.

Realizată dintr-un carton dur, felicitarea măsura aproximativ 13 cm pe 8,25 cm, sepia închis și colorată manual. Primele 1000 de exemplare s-au vândut la Felix Summerly’s Treasure House, la prețul de 1 șiling, cum spuneam și, dintre acestea, s-ar mai păstra 12, inclusiv cea trimisă de Henry Cole bunicii și mătușii sale.⁵

Expeditorul și destinatarul se completau pe liniile punctate, pe față și nu pe verso cum suntem astăzi „obișnuiți”.

Mesajul? Crăciun fericit și La mulți ani. (eng. „A Merry Christmas and a Happy New Year to You.) Să acopere întreg intervalul (25 decembrie – 1 ianuarie), eventual o întârziere din partea serviciului poștal. 😉 Iar imaginea, ușor controversată din cauza copiilor care „se cinstesc” împreună cu adulții făcea trimitere la adresabilitatea noilor ilustrate: toată lumea, indiferent de vârstă. Se născuse un nou instrument de comunicare.

Prima felicitare ilustrată de Crăciun
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Firstchristmascard.jpg

V-am rămas dator cu o informație. Felicitarea de Crăciun din 1843 semnată de Henry Cole s-a vândut pentru un preț record de 22.500 lire sterline, cu 10.500 mai mult decât prețul de pornire.⁶ Evenimentul s-a întâmplat pe 24 noiembrie 2001 la casa de licitații Henry Aldridge and Son, iar cumpărătorul a dorit să rămână anonim. Poate de teama „colindătorilor”?