10 reclame vintage și motivul pentru care nu le mai vedem astăzi

Ați văzut fără-ndoială că s-a schimbat tema acestui blog. Am schimbat-o eu în fapt, nu s-a schimbat singură, opțiunea fiind pentru o grafică ce transmite mai bine ideea de vintage cu trimitere  predilectă spre anii 1918-1939. Este o perioadă de tranziție între două genuri de societate și două economii, una ante și una post-criză, când puterea aburului este înlocuită rapid de electricitate, iar transportul se face acum cu vehicule ce folosesc petrolul, benzina. Această perioadă mai are o caracteristică interesantă: apar fibrele sintetice (în 1935 se inventează nylonul, poate cel mai cunoscut și folosit polymer) care tind să suplimenteze producția de bumbac și mătase. Rezultatul? O creștere rapidă a industriei chimice și, mai departe, producției și distribuției de bunuri.

Noua economie era capabilă să furnizeze bunuri de larg consum maselor și a început să promoveze achiziția sau cumpărarea ca activitate de divertisment, moment descris extrem de sugestiv în prima parte a documentarului Secol Sinelui. Tehnicile de producție în masă vor schimba definitiv modul de promovare a produselor (a se vedea ce a făcut Bernays cu „Torțele libertății”), curentul vremii încurajând oamenii să citească reviste, să participe la spectacole de cinema, să se dezvolte în plan personal. Odată cu asaltul mijloacelor de comunicare în masă, aceiași oameni ajung să-și formeze propriile judecăți de valoare pentru ca mai apoi să se exprime public, să se afirme.

Distribuția de bunuri va înflori odată cu creșterea solicitărilor pentru cereale, bunuri necesare în gospodărie și haine „gata de purtat” (cunoscute nouă mai degrabă ca pret-a-porter). Femeile vedeau hainele vedetelor din filme, pentru ca în zilele următoare să caute modele similare / asemănătoare la raioanele magazinelor din oraș. Profitul fabricilor care se ocupau cu textilele și țesăturile, numai din Statele Unite de exemplu, a crescut de la aproximativ 13 milioane în 1876 la peste 1 miliard și 600 de milioane în 1929.

În 1920 s-a mai întâmplat ceva interesant. S-a votat cel de-al nouăsprezecelea amendament la constituția Americii ce acorda dreptul la vot femeilor¹. Secretarul de Stat Bainbridge Colby este cel care va semna documentul, însă doar 36 de state ratifică amendamentul, în timp ce majoritatea statelor din sud (Virginia, Alabama, Florina, Carolina de Sud, Georgia, Louisiana, Carolina de Nord și Mississippi) amână ratificarea după anii ‘50, unele chiar aproape de zilele noastre. Este explicația pentru care, așa cum ar spune personajele lui Caragiale,  „să re revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”.

10 reclame vintage

Am ales doar 10 reclame vintage din considerente tehnice, gândindu-mă la timpul de încărcare al paginii. La fel de bine pot fi 100 sau 100.000. Găsiți de pe Vintage Ad Browser peste 100.000 de reclame, grupate tematic și structurate pe decenii.

Majoritatea bărbaților întreabă „Este drăguță?” nu „Este inteligentă?”

Reclamă vintage Palmolive din 1924 Sursa: vintageadbrowser.com

Așadar, cu cât o nevastă muncește mai mult, cu atât e mai drăguță!

Reclamă vintage Kellogg’s PEP Sursa: onlyforads.blogspot.ro

Fata pe care femeile o invidiază și bărbații o admiră.

Reclamă vintage Palmolive din 1922 Sursa: vintageadbrowser.com

Ți-e frică să mergi în fața lui?

Reclamă vintage Brown & Sharpe Sursa: vintageadbrowser.com

Maestrul face de toate, mai puțin să gătească – pentru asta există nevestele!

Reclamă vintage Kenwood Chef Sursa: flickr.com/photos/16587914@N04/2242683247

Bărbații sunt mai buni decât femeile!

Reclamă vintage Drummond Sweaters Sursa: buzzfeed.com/babymantis/sexism-in-30-vintage-ads-1opu

E ușor să-ți schimbi fața!

Reclamă vintage cu Edna Wallace Hopper Sursa: vintageadbrowser.com/beauty-and-hygiene-ads-1920s/64

Dacă bărbatul tău află vreodată că nu cauți prin magazine cafea proaspătă…

Reclamă vintage Chase & Sanborn Coffee Sursa: onlyforads.blogspot.ro

Vrei să spui că o femeie îl poate deschide?

Reclamă vintage Alcoa Aluminum Sursa: vintageadbrowser.com

Este drăguț să ai o fată prin casă.

Reclamă vintage Mr. Leggs Sursa: purpleclover.com/entertainment/694-sexist-ads/item/rug/

Cum pot fi catalogate aceste reclame? În cel mai bun caz, sexiste. Dacă suntem cinstiți cu noi înșine, insultătoare. Lezează demnitatea persoanei și nu doar a femeilor. Sunt o colecție de stereotipii care-ți provoacă frisoane pe șira spinării la fel precum principiile arianiste (de la Arius), menite să demonstreze cum drepturile și libertățile socotite azi inalienabile au vreme îndelungată subiect de dispută. Henry Ford spunea: „Îmi plătesc femeile atât de bine încât să se îmbrace atractiv și să se mărite”, în timp ce Gică al nostru le trimitea cu nonșalanță „la cratiță” driblând scurt o evoluție de jumătate de secol.

Motivul pentru care nu le mai vedem astăzi

Dar ce a schimbat această percepție cum că rolul femeii ar fi în bucătărie? Ce explicație găsim pentru care imaginile de mai sus au rămas apanajul istoricilor și nu al publicitarilor de azi? Să fie rodul mișcărilor de emancipare, presiunea grupurilor interne sau internaționale, o iluminare în sensul budist, redescoperirea Vârstei Rațiunii?

Nu, nu, nu și nu. Adică, nu.

Altul a fost declanșatorul. Îl intuiți? L-am amintit sporadic pe parcursul materialului de față. Al Doilea Război Mondial. În 1945, peste 2,2 milioane de femei lucrau în industria de război², construiau nave, aeronave și alte vehicule. Femeile lucrau în fabricile de muniție, conduceau camioane, îndeplineau rolul de curieri oferind suport logistic în domenii care până atunci erau rezervate exclusiv bărbaților. În țările Aliate mii de femei s-au înrolat pentru a servi ca infirmiere pe front, în timp ce în Armata Roșie acestea au luptat de multe ori alături de bărbați. Doar în America peste 400.000 de femei au servit activ în armată, 460 (după unele surse peste 500) pierzându-și viața. Iar după demobilizare, odată cu întoarcerea bărbaților de pe front, se spera într-o revenire la status quo-ul antebelic cu cele care luptaseră pe front în rol de secretare, asistente sau chiar casnice. Ori așa ceva nu mai era posibil. Spre bucuria noastră, tuturor.

„Rosie the Riveter” n-avea să se mai întoarcă „la cratiță” și ar fi de neconceput s-o vedem astăzi așa, indiferent ce zic Henry sau Gică. Sau, așa cum îmi povestea o colegă, dacă barurile mai folosesc acest gen de postere ca element de amuzament prin toalete. Dar despre Rosie într-o altă poveste…

PS. Când mai trimiteți vreodată o femeie în bucătărie, cum spune un banc, amintiți-vă că acolo sunt cuțitele 😉 Salutare. Pe data viitoare. Sper că v-au atras atras atenția cele 10 reclame vintage, cât despre plăcut… ar trebui să ne placă faptul că au dispărut din peisajul cotidian.

1. http://www.archives.gov/historical-docs/document.html?doc=13&title.raw=19th+Amendment+to+the+U.S.+Constitution:+Women%27s+Right+to+Vote ↩

2. http://en.wikipedia.org/wiki/Women_in_World_War_II ↩