STEFA MEDIA
Călătoria spre Lună (versiunea color), de Georges Méliès
Articol de 807 de cuvinte. Timp pentru citire: 4 - 7 minuteDeschidem anul cu ceva special, Călătoria spre Lună (fr. Le Voyage dans la lune) de Georges Méliès, capodoperă a cinematografiei prezentată publicului pentru prima dată – atenție – pe 1 septembrie 1902 . Se întâmpla la șapte ani de la prima proiecție publică, Muncitori părăsind fabrica Lumière din Lyon al fraților Lumière, dar cu an înainte ca alți doi frați (Orville și Wilbur Wright) să realizeze primul zbor cu un aparat dotat cu propulsor pe plajele din Kitty Hawk.
Călătoria spre lună se bazează pe romanul De la Pământ la Lună scris de Jules Verne, respectiv Primul om din lună (H.G. Wells) și a fost scris, produs și regizat de Georges Méliès, ajutat de fratele său Gaston. O afacere de familie așadar, asemeni multor altora de la acea dată și tocmai am dat exemple. Durează 14 minute (proiectat la 16 cadre pe secundă cât era standardul) și este un film mult. Realizat alb-negru, dar și într-o versiune color. Ar fi costat aproximativ 10.000 de franci francezi.
Popularitatea peliculei a fost una excepțională – astăzi l-am numi un blockbuster – popularitate ce nu i-a ajutat însă pe Georges Méliès și Gaston Méliès Films să evite falimentul, asta din cauza lui Thomas Edison care a copiat și difuzat în SUA Călătoria spre Lună fără a-i plăti lui Méliès drepturi de autor. Nici nu exista pe atunci o astfel de lege. Dar e încă un exemplu de business din partea celui care dorea interzicea curentului alternativ.
Intrată în patrimoniul cultura Unesco, Călătoria spre Lună1 are un destin ce rivalizează cu voiajul fantastic prezentat, finalul fiind considerat pierdut până în 2002, când o copie bine păstrată a fost găsită într-un hambar din Franța. Apoi, versiunea color a peliculei (filmarea s-a făcut alb-negru, fiecare fotogramă colorându-se manual în laborator), a supraviețuit cu greu și într-o condiție precară la Filmoteca de Catalunya (1993). În 1999, a început restaurarea, efort ce avea să dureze mai bine de un deceniu, însă un efort încununat cu succes datorită laboratoarelor Technicolor din Los Angeles (2010), asta după ce în prealanil West Wing Digital Studios reușise să substituie fotogramele lipsă (prea deteriorate) cu altele extrasă din versiunea alb-negru pe care le-a colorat într-un mod similar.
La 109 ani după prima proiecție, respectiv la 18 ani după ce a fost regăsită copia colorată, cu o nouă coloană sonoră realizată de trupa franceză Air, versiunea restaurată a avut premiera în cadrul Festivalului Internațional de la Cannes2. Se întâmpla pe 11 mai 2011, ora locală 7.45, la cinematograful Debussy.
Călătoria spre lună
Intriga filmului este relativ simplă. Un număr de șase astronomi încearcă să ajungă pe Lună folosind o capsulă de forma unui glonț propulsată dintr-un tun gigantic și, întrucât ne găsim într-un film unde imposibilul devine realitate, reușesc. Călătoria spre Luna este așadar primul film science-fiction, este fondatorul genului SF.
Luna le rezervă mai multe surprize, printre care și seleniții (numiți așa după zeița greacă a Lunii, Selena), organisme insectoide decise să nu-și împartă teritoriul cu noii veniți. Sunt luați prizonieri de seleniți, însă reușesc să scape, cinci astronomi înăuntru, altul agățat de capsulă, plus un selenit ce forțează intrarea în ultimul moment. Astronomii plonjează spre Pământ, se prăbușesc în mare de unde sunt salvați, apoi urmează o festivitate, decorațiile, iar Călătoria spre lună se sfârșește cu dezvelirea unei statui comemorative.
Călătoria spre lună3 rămâne în mintea și în inima celor care l-au privit grație unei fotograme – devenite simbol cultural – pe care sunt sigur că o recunoaște: glonțul înfipt în spațiul selenar personalizat, triumful pozitivismului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secului XX.
Aidoma personajelor din film (astronomi și nu astrologi, care îmbrățișează progresul și se arată dispuși să renunțe la superstițiile trecutului), Georges Méliès4 însuși este un savant, cele câte sute de pelicule realizate pe parcursul a doar 17 ani – unde s-a străduit permanent să creeze, să inoveze – demonstrându-ne că nimic nu este imposibil. Cu atât mai puțin călătoria spre Lună.
http://www.openculture.com/2011/01/a_trip_to_the_moon_where_sci_fi_movies_began.html ↩
http://www.festival-cannes.fr/en/theDailyArticle/58490.html ↩
http://en.wikipedia.org/wiki/A_Trip_to_the_Moonhttp://en.wikipedia.org/wiki/A_Trip_to_the_Moon ↩