Ilustrarea spiralei tăcerii de Elisabeth Noelle-Neumann

Spirala tăcerii, un concept teoretizat de Elisabeth Noelle-Neumann

Câte cafele merit? VOTEAZĂ (click pe imagine):

1 Cafea2 Cafele3 Cafele4 Cafele5 Cafele (Mai scriu un articol) 5,00 rating dintr-un maxim de 5 și 10 vot/uri

Articol de 584 de cuvinte. Timp pentru citire: 3 - 5 minute

Născută pe vremea Imperiului German la 1916, și plecată dintre noi aproape un secol mai târziu, Elisabeth Noelle-Neumann este nu doar cea mai importantă personalitate feminină în domeniul științelor politice, dar și una dintre cele mai longevive figuri. Profesor emerit la „Friedrich-Wilhelms-Universitat” sau „University of Missouri”, cercetător recunoscut pe plan internațional, Elisabeth Noelle-Neumann a rămas indubitabil legată de modelul teoretic prezentat în lucrarea Spirala tăcerii. Opinia publică – învelișul nostru social”. Eu așa am aflat de Noelle-Neumann, în primul an de facultate.

elisabeth-noelle-neumann

Elisabeth Noelle-Neumann
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Bundesarchiv_B_145_Bild-F087631-0004,_Hotel_K%C3%B6nigshof_Bonn,_Ludwig-Erhard-Stiftung.jpg

Spirala tăcerii1 se referă la presiunea crescândă pe care o resimt oamenii și care-i determină să-și ascundă punctele de vedere atunci când sunt în minoritate, temându-se de izolare socială. Sau, atenție, când media îi prezintă ca fiind minoritari, fenomenul accentuându-se odată cu apariția mijloacelor de comunicare în masă ce au făcut posibilă identificarea curentului dominant în societate, sau a opiniei publice. Pentru Elisabeth Noelle Neumann „opinia publică reprezintă acele atitudini ce pot fi exprimate fără a implica pericolul izolării; o forță tangibilă ce controlează oamenii”.

Tot Elisabeth Noelle-Neumann avansează ideea unui al șaselea simț care deține informații despre ceea ce societatea simte și crede, cu ajutorul căruia oamenii, toți oamenii (nu doar politologi, analiști sau formatori de opiniei) anticipează instinctiv, concomitent, o schimbare în climat pentru sau contra unui partid, persoane sau idei. Acest organ cvasi-statistic „simte” climatul opiniei publice.


Spirala tăcerii, în practică

Să vă dau un exemplu. Din SUA. În 1980, Jimmy Carter și Ronald Reagan se aflau aproximativ la egalitate în sondaje, cu un ușor avantaj pentru candidatul democrat care specula criza ostaticilor din Iran și înrăutățirea situației economice de la finalul administrației Reagan. Ce s-a întâmplat în alegeri ? Președintele în funcție, Ronald Reagan, va obține una dintre cele mai răsunătoare victorii, câștigând votul electorilor din 44 de state (scor final 489 la 49) și cu opt milioane și jumătate de voturi mai mult în scrutinul popular. Instinctiv, publicului a pariat pe câștigător. În ciuda faptului că nimic nu prevestea acest lucru.

Spirala Tăcerii Sursa:

Spirala Tăcerii
Sursa: communicationtheory.org

Avem așadar două elemente: spirala tăcerii înțeleasă ca autocenzura celor care au un punct de vedere minoritar și doi, acest al șaselea simț grație căruia anticipăm, și ne (re)pliem pe schimbările opiniei publice. Cu ce ne ajută ?

Ne ajută întrucât știm să nu mergem contra curentului (Solomon Asch a demonstrat deja cât de puternic este „conformismul social” prin câteva experimente devenite celebre), dar și că schimbarea devină posibilă odată ce s-a acumulat destul capital de opinie. Altfel spus, frica de izolare socială a celor care posedă o opinie diferită față de majoritate poate fi speculată întocmai pentru perpetuarea opiniei majorității. A status quo-ului. „Norocul ține cu cei puternici” spune o maximă. Tăcerea, e tot de partea lor.

Doi, nu trebuie scăpat din vedere instinctul publicului de a se ralia învingătorului. Și că orice slăbiciune te poate aduce într-o poziție la 180 de grade față de cea inițială.

Restul nu e tăcere… ci spirala tăcerii.


  1. http://communicationtheory.org/the-spiral-of-silence-theory/ 

Categorii și etichete

Autor:

Sunt licențiat în Științele Comunicării (specializarea Comunicare și Relații Publice), lucrez în calitate de consultant la o firmă de marketing digital și pentru articole folosesc citate. Ce credeți, „mă calific” pentru a scrie pe blog?