Practicanți relații publice de la Cezar la Barnum

Evoluția relațiilor publice. Infografic PR

Câte cafele merit? VOTEAZĂ (click pe imagine):

1 Cafea2 Cafele3 Cafele4 Cafele5 Cafele (Mai scriu un articol) 5,00 rating dintr-un maxim de 5 și 9 vot/uri

Articol de 522 de cuvinte. Timp pentru citire: 3 - 4 minute

Evoluția relațiilor publice rămâne și astăzi un subiect viu disputat, criticii domeniului marșând pe apropierea sa cu propaganda și manipularea, în timp ce idealiștii văd doar partea frumoasă, din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Sigur, când discutăm de relații publice, indiferent dacă abordarea este una teoretică sau cu accente practice, se amintește fără excepție caracterul de nou al domeniului, specialistul în relații publice fiind perceput ca un pionier al secolului trecut.

Până la Bernays nimeni altcineva nu s-a recomandat ca „specialist în relații publice”, nici măcar Ivy Ledbetter, dar oare acțiunile de captare a bunăvoinței publicului întreprinse de împărații români nu urmau accesași logică precum cele de azi ? Sau manifestele tipărite de Benjamin Franklin cu scopul de a-i mobiliza pe americani în Războiul de Independență nu trezeau aceleași sentimente din partea publicului precum cele împrăștiate din înaltul cerului în timpul recentului conflict din Afganistan ? Sau P.T. Barnum, de care aminteam mai zilele trecute, nu-și promova „Circul” într-o manieră copiată și dusă până aproape de perfecțiune de promotorii moderni ? Cum Roma n-a fost construită într-o zi, nici relațiile publice ori practicienii (și mai târziu specialiștii din domeniu) n-au apărut peste noapte.

Dacă ar fi să ne legăm stric de aspectele științifice, până prin secolele XVII – XVIII când, pe fondul influenței în creștere a mijloacelor de comunicare în masă – presa scrisă), se structurează canalele și se perfecționează tehnicile, nu putem vorbi de campanii de relații publice, ci de acțiuni disparate menite să convingă publicul. Să-i formeze opinii. Să determine în rândul acestuia anumite atitudini sau comportamente. Și un exemplu pe care l-am mai amintit (ilustrat cum nu se poate de bine în jocul „Colonization”) este legat de încercările de atragere a coloniștilor europeni pe așa numitul „tărâm al făgăduinței” prin discursuri, relatări, istorii false (precum „fântâna tinereții” sau „cele 7 orașe de aur”) sau materiale propagandistice (exemplu „New England’s First Fruits”, o broșură de 26 de pagini, realizată în 1643 cu scopul de face cunoscut potențialul Colegiului Harvard și a zonei Massachusetts).

Importanța acelei perioade  se vede și mai bine în infograficul / reprezentarea vizuală de astăzi de la PR Web, exemplele aduse în discuție fiind Thomas Paine și cunoscutul deja Benjamin Franklin. Era loc și de mai bine. Personal aș fi insistat pe evenimentul (înscenat) rămas în istorie sub denumirea „The Boston Tea Party” ori, tot din acea perioadă, asupra relatărilor despre „Masacrul din Boston” (1770), o mineriadă „avant la lettre”. Dar despre toate acestea într-un alt articol. Acum să vedem cum și-au închipuit specialiști de la PRWeb evoluția relațiilor publice. Păreri pro? Contra?


Evoluția relațiilor publice

evolutia-relatiilor-publice-pr

Evoluția relațiilor publice în viziunea PR Web
Sursa: visual.ly1


  1. http://visual.ly/evolution-pr-pro 

Categorii și etichete

Autor:

Sunt licențiat în Științele Comunicării (specializarea Comunicare și Relații Publice), lucrez în calitate de consultant la o firmă de marketing digital și pentru articole folosesc citate. Ce credeți, „mă calific” pentru a scrie pe blog?