Modelul Westley MacLean pentru comunicarea interpersonală și de masă

În strânsă legătură cu modelul lui Newcomb, vă prezint în continuare un alt model al comunicării, anume modelul Westley MacLean¹. Denumirea e dată de numele celor doi co-autori: Bruce Westley (unul dintre creatorii studiilor de jurnalism), respectiv Malcolm S. MacLean (director al Școlii de Jurnalism Universitare din 1967 până în 1974).

Avem așadar de-a face cu cunoscători ai principiile jurnalismului, și nu întâmplător, modelul comunicării pe care aveau să-l propună în 1957 (la scurtă vreme după Newcomb, 1953) se pretează atât comunicării interpersonale, cât și (sau mai ales) comunicării de masă.

1. Ce spune modelul Westley MacLean?

Versiunea simplă a modelului, pretabilă comunicării interpersonale, vorbește de existența a doi indivizi (A și B), unde fie A îi transmite informații lui B, fie B caută el însuși să se informeze și ajunge la A.

Modelul Westley MacLean pentru comunicarea interpersonală
Sursa: Tran, Vasile și Stănciugelu, Irina, op.cit., p.47

Cum se informează? Primește mesaje (X’), numai că acestea nu sunt întâmplătoare, ci reprezintă forma abstractizată „a obiectelor de orientare” (X1, X2, X3, șamd) care compun mediul lui A și B. Westley MacLean nu împărtășesc conceptul conform căruia comunicarea începe de la zero odată cu formularea mesajului, ci mai degrabă e dictată de aceste obiecte de orientare. Obiecte sau evenimente de interes pentru A și B. Stimuli din mediul social înconjurător, dacă așa se înțelege mai bine.

Modelul Westley MacLean² ține cont de feedback (fBA), adică de reacția individului B față de A la mesajul X’ trimis de acesta și recepționat. Doar că B nu este limitat să primească mesaje doar de la A, el însuși având acces la obiectele de orientare (sau măcar la o parte), pentru a-și formula propriile concluzii. De ce procedează astfel? Din nevoia de a se informa. Nevoia de informare, așa cum spuneam și în articolul trecut, îl determină pe individul B să-l caute pe A pentru că acesta are informațiile pe care le dorește, dar în paralel continuă să caute accesul la „obiectele de orientare”, transformându-se la rândul lui într-o sursă de informații.

2. Ce spune modelul Westley Maclean adaptat comunicării de masă?

În cazul mass-media, a comunicării de masă, pentru a înțelege modelul Westley Maclean trebuie să parcurgem împreună patru etape (a,b,c,d)³.

Modelul Westley MacLean adaptat comunicării de masă
Sursa: shkaminski.com

a. E cazul cel mai simplu. B are acces direct la „obiectele de orientare” care-i transmit informația (fără intervenția unui mediator care să o explice ori să o filtreze), situație în care el singur face selecția, iar unele mesaje vor avea mai mult sens decât altele.

b. Este situația descrisă anterior, în cazul comunicării interpersonale. B se informează atât prin intermediul lui A căruia îi furnizează feedback (fBA), dar și direct.

c. Aici A-ul este înlocuit cu C, acesta acționând asemeni unui canal de comunicare și blocând accesul lui B la „obiectele de orientare”. C-ul are libertatea să adune informația (X1, X2, X3, șamd), dar să-i livreze lui B doar ce consideră că acesta are capacitatea de a înțelege, iar mesajul este prezentat într-o formă accesibilă. Și aici avem feedback (fBC), astfel încât C poate să-și adapteze mesajele pentru o comunicare optimă.

d. În sfârșit, în ultima etapă avem atât A, cât și B, cât și C. C-ul este și cel mai mai important, dacă-mi permiteți un joc de cuvinte, întrucât îi transmite lui B mesaje formulate de A (și notate cu X’), dar și mesaje proprii (X”), prelucrate în urma accesului la „obiectele de orientare” care nu sunt neapărat aceleași la care are acces A. B furnizează feedback către A (fBA), către C (fBC), iar C furnizează la rândul lui feedback tot către A (fCA) ⁴.

Într-o comunicare de masă, vom avea mai mulți C care primesc informații din mai multe surse A pentru a le retransmite unui număr cât mai mare de receptori B (audiența).

Ce se întâmplă cu informația? Optimiștii văd partea plină a paharului și spun că aceasta ajunge la B gata prelucrată și într-o formă ușor de recunoscut. Pesimiștii văd în blocarea accesului lui B la „obiectele de orientare”, la evenimentele propriu-zise, și furnizarea acestuia doar a informației mediate un risc, întrucât astfel se poate pierde din claritate sau chiar din sens. Cârcotașii vorbesc imediat de instaurarea cenzurii, dar n-aș merge atât de departe.

3. Ce puncte forte are modelul Westley MacLean?

Primul punct forte este, evident, feedback-ul în urma căruia comunicatorul își poate adapta mesajele.

Apoi, este este un model care se pretează atât comunicării interpersonale, dar mai ales comunicării de masă. Diferența ar fi că recepționăm feedback-ul instantaneu în timpul comunicării interpersonale, și ceva mai greu în timpul comunicării de masă.

Trei, și cu asta închei: ia în calcul stimulii exteriori sau „obiectele de orientare”. Newcomb le numea „obiecte de co-orientare”⁵, notându-le tot cu X.

4. Dezavantajele modelului Westley MacLean?

Singurul reproș pe care l-am găsit adus acestui model al comunicării⁶ este că rămâne prin excelență unul bidimensional și nu poate fi folosit într-un context extins, când avem o varietate de mesaje.

Cred că asta e tot. Dacă am uitat ceva la modelul Westley MacLean revin. Iar dacă sunt întrebări, le aștept.

1. Tran, Vasile și Stănciugelu, Irina, „Teoria Comunicării”, Editura Comunicare.ro, București, 2003, pp. 47-48 ↩

2. http://communicationtheory.org/westley-and-maclean%E2%80%99s-model-of-communication/ ↩

3. http://www.shkaminski.com/Classes/Handouts/Communication%20Models.htm ↩

4. http://www.easyinfomedia.com/westley-and-maclean-model-of-communication/ ↩

5. shkaminski.com, link citat ↩

6. communicationtheory.org, link citat ↩