Sunt ceea ce eu cred că tu crezi că sunt
24
aprilie

Sinele oglindă, un concept de Charles Horton Cooley

Dacă vă spun că „suntem ceea ce credem că alții cred despre noi că suntem”, câțiva dintre voi zâmbesc, amintindu-și de sinele oglindă (un concept descoperit de Charles Horton Cooley), dar majoritatea vor închide pagina web sau newsletterul considerând informațiile irelevante. Întrucât voi v-ați manifestat interesul, continui prin a prezenta sinele oglindă și contribuția lui Cooley la ceea ce cunoaștem drept interacționism simbolic. Vă povestesc două lucruri despre Cooley (cu atâtea atâtea linkuri pentru cărți) și încercăm să înțelegem cum a perceput el sinele oglindă (looking-self glas). E o reflecție a sinelui, așa cum sintagma lasă să se înțeleagă? O…

☞ Citește articolul
Linie de producție cu muncitori
9
aprilie

Teoria X și teoria Y de la McGregor prin prisma comunicării interne

Am citit recent o cărticică simpatică și suficient de interesantă pentru a veni cu un nou articol de blog având ca temă comunicarea internă pe verticală și motivarea lucrătorilor folosind teoria X și teoria Y enunțate de Douglas McGregor. Dacă n-ați auzit de McGregor este întrucât nimeni nu s-a „grăbit” să-l traducă (din 1960), și eu aflând de respectivele teorii grație prezentării într-o antologie de texte culese de Deborah Stephens, cu o contribuție deloc de neglijat din partea Annei Maslow Kapplan (fata lui Maslow), care îi pune la dispoziție autoarei o serie de jurnale ale cunoscutului psiholog și corespondența purtată…

☞ Citește articolul
Manechine cu țigara în mână
3
aprilie

Cum a aprins Edward Bernays torțele libertății?

Odată ce s-au stins reacțiile privind interzicerea fumatului în spațiile publice închise, mi-am zis să pun „paie pe foc” reamintindu-vă cui trebuie să-i „mulțumiți” pentru un viciu care v-a costat probabil ceva (nu spun ce sau cât), pe voi și pe cei apropiați. Și înainte de a protesta clamând autodeterminarea de a face inclusiv lucruri prostești, vom vedea împreună cum suntem mult mai puțin stăpâni pe propriile acțiuni decât ne place să credem. E poveste interesantă începută la mijlocul anilor ’20 și ale cărei rotocoale de fum refuză să se lase duse, tributare nu atât forței gravitaționale, cât obișnuinței. Sau…

☞ Citește articolul
Biroul lui Sidney Falco, publicity man
31
ianuarie

A fost Sidney Falco, primul „publicity man” în cinematografie?

Mirosul dulce al succesului este povestea lui Sidney Falco, publicity man (agent de presă), adică om plătit să aducă expunere (în presă) clienților, ceea ce încearcă prin intermediul influentului editorialist J.J. Hunsecker, doar că divorțul dintre teorie și practică e indiciul neputinței cum spunea Vargas Llosa, Sidney bifând un singur moment de succes într-o mare de cazne și umilințe. Este natura profesiei a cărei etică a stârnit deseori dispute, neșansa ori universul care se răzbună pe PR-iști? A fost Sidney Falco, primul „publicity man” în cinematografie? Dacă aveți curiozitatea să căutați filme făcute la Hollywood despre profesia de PR-ist sau…

☞ Citește articolul
Reprezentare grafică a modelului tip roată conceput de David Bernstein
17
ianuarie

Roata lui Bernstein, model de comunicare pentru organizații

Uitați de morărița Mirabelei și roata morii ce „se-nvârtește”, de „Roata norocului” lui Merv Griffin, de roata din Herăstrău ori de cea de la Londra, fiindcă astăzi discutăm despre roata lui Bernstein, numită așa după David Bernstein, cel care la sfârșitul anilor ’90 și-a imaginat legăturile dintre organizație, publicurile sale și canalele de comunicare. E un subiect valabil la nivel teoretic (cred că e subiect examen sau cel puțin era) cu o aplicabilitate practică sporită odată ce a fost actualizat în 2003 de Balmer și Greyser pentru a face față provocărilor reprezentate de internet și noile media. Dificil de reprezentat…

☞ Citește articolul
Filme despre PR proiectate în sală
31
decembrie

Învățăm PR într-un minut. 7 filme scurte despre ce înseamnă PR

Un minut. Intervalul în care o persoană obișnuită citește 150 de cuvinte. Într-un minut se fac peste 4.000.000 de căutări pe Google, sunt partajate 2.460.000 de informații pe Facebook și alte 277.000 pe Twitter, iar utilizatorii de Instagram contribuie la ecosistemul virtual cu 216.000 de poze noi1. Pe YouTube sunt urcate 300 de ore de conținut video în fiecare minut, inclusiv filmulețe care ne permit să învățăm ce înseamnă relații publice. Să învățăm PR într-un minut cât alții în șapte. Minute sau vieți. Conținut: Familiaritatea și cunoașterea în domeniul relațiilor publice Să învățăm PR într-un minut x 7 filmulețe Într-un…

☞ Citește articolul
Facsimil cu prima felicitare de Crăciun, 1843
25
decembrie

Cum arăta prima felicitare de Crăciun?

Voi cum ați scrie un articol în prima zi de Crăciun? Ar fi unul tematic pe care să însăilați o poveste de Crăciun sau mai degrabă un text de felicitare, gânduri bune și urări adresate celor apropiați? Ar fi un articol dedicat momentului sau oamenilor? #FIECA ori #SUNTEM? Dintre două variante o aleg pe a treia și vorbim azi despre Sir Henry Cole cel căruia trebuie să-i recunoaștem meritul pentru serviciile poștale accesibile și, știați sau nu, prima felicitare ilustrată de Crăciun. Cu mai bine de un secol și jumătate în urmă, să așterni câteva rânduri pe hârtie nu era…

☞ Citește articolul
Citat Vanderbilt la naiba cu publicul
20
decembrie

La naiba cu publicul, dar mergem cu toții, domnule Vanderbilt

Într-o vreme când discutăm despre orientarea companiilor spre client, servicii mai bune, prețuri mai mici și în general o atitudine care plasează consumatorul în centrul afacerii, pare de neimaginat ca un antreprenor să-și trimită, cu subiect și predicat, clienții la naiba în praznic. S-a întâmplat în 1882, când William Henry Vanderbilt, iritat de comportamentul celor doi reporteri infiltrați în compartimentul său privat, le-ar fi răspuns că nu intenționează să introducă o linie „expres” așa cum procedaseră concurenții de la Pennsylvania Railroad, serviciul fiind neprofitabil. „Dar nu o faceți pentru beneficiul publicului?”, suna continuarea reporterului. „La naiba cu publicul”, a rămas…

☞ Citește articolul
Posterul filmului din 2015 dedicat exprimentului de la Stanford
22
noiembrie

Experimentul Stanford (1971). Cât de fidel este filmul din 2015?

Povestea de azi începe în 1971, când Philip Zimbardo a decis împreună cu un grup de sociologi să transforme subsolul Facultății de Psihologie a Universității Stanford în închisoare pentru a testa influența circumstanțelor exterioare asupra comportamentului uman. Se aștepta la două săptămâni plictisitoare în care să urmărească adolescenți plictisiți în căutarea trecerii timpului și a banilor promiși. A oprit experimentul Stanford (cum avea să rămână cunoscut) după doar 6 zile, șocat de cele văzute și de propria-i transformare. S-au scris cărți, Zimbardo a devenit faimos, s-au făcut documentare și filme artistice. Luați loc și haideți să vedem ce lipsește filmului…

☞ Citește articolul
Poster Experimentatorul cu Peter Sarsgaard și Winona Ryder
25
octombrie

Experimentatorul, un film despre viața lui Stanley Milgram

Ori ce câte ori găsesc cinematograful romanțat ca cea de-a șaptea artă, mă gândesc la Richard Hoggart ale cărui concluzii (ce-i drept, de prin ’57) sunt mai degrabă pesimiste în ceea ce privește caracterul de artă înaltă, rafinată (din contră, el observă apariția unui nou tip de artă comercială, populară și de masă, numită „popular culture”) și la regretatul Sergiu Nicolaescu pentru care orice film de artă (exemplul avansat era Ciuleandra) trebuie să se bucure de succes la public. Artă vs. succes comercial. O aparentă dilemă, dar nu și pentru Michael Almereyda care în cel mai nou film al său…

☞ Citește articolul