Ziarele vremii despre Războiul lumilor

Gestionarea unei situații de criză: Orson Welles și CBS

Pentru cei mai mulți, contribuția lui Welles în războiul imaginar cu marțienii ori în războiul (real) cu marțienii imaginari se încheie odată cu transmisiunea Teatrului Radiofonic Mercury la ora locală 21.00. Din contră. În dimineața zilei de 31 octombrie Orson Welles avea să susțină o conferință de presă la sediul CBS, dezamorsând din fașă un conflict ce ar fi angajat Columbia Broadcasting System într-un război pe trei fronturi. O dată cu stațiile rivale, apoi cu FCC (Comisia Federală de Comunicații) și nu în ultimul rând cu acea parte a publicului care s-a simțit înșelată și amenința postul cu procese costisitoare….


Coperta discului orignal cu înregistrarea teatrului radiofonic Războiul lumilor

Războiul Lumilor, dramatizarea incredibilă a lui Orson Welles

Pe 30 octombrie 1938 lumea s-a sfârșit. Sau cel puțin așa a părut pentru cei surprinși cu urechea lipită de aparatele radio, ascultând Războiul Lumilor pus în scenă de Orson Welles. În acea noapte, milioane de ascultători ai postului CBS s-au lăsat prinși într-un conflict imaginar, experimentând în mai puțin de o oră cât a durat emisiunea Teatrului Radiofonic Mercury spaimele premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. Imaginea apocaliptică a oamenilor căzând ca muștele, dezintegrați de razele mașinilor de luptă desprinse din alte lumi dar aduse pe calea undelor de Orson Welles, John Houseman și Howard Koch, New Yorkul asediat…


Enumerarea celor trei principii ale interacționismului simbolic

Interacționismul simbolic. Cum negociem înțelesul lucrurilor?

Ca mai toate articolele de pe acest blog și următorul are ca punct de plecare o discuție recentă privind înțelesurile diferite ale aceluiași lucru, moment propice de a le reaminti colegilor teoria lui Herbert Blumer și sintagma lansată în 1937: interacționismul simbolic. Vă închipuiți doar surpriza celor care se așteptatu să termine rapid discuția, să treacă la punerea în aplicare a celor stabilite, s-au trezit dintr-o dată cu un nou punct pe „ordinea de zi”. Ați ghicit. Interacționismul simbolic. Vom vedea în continuare ce se înțelege prin interacționism simbolic și de ce înțelesul unui lucru derivă din consecințele sale practice….


Spin doctor în fața televizorului

Spin doctor la lucru în filmul Wag the Dog. Mit sau fapt real?

Azi e rândul altui expert să fie adus în atenția noastră, a cititorilor, un expert în relații publice. Spin doctor Conrad Brean, zis „Connie“, din filmul Wag the Dog. Ce face Connie? Repară lucruri. „Mr. Fix-it” îi zice Ames, asistenta Președintelui. Când le repară? Când le strică ceilalți. Capabil să întoarcă cu 180 de grade opinia publică, Connie e ucenicul vrăjitor, omul cu servietă și pălărie prin mâine căruia trec ori se opresc subit, destine. Spin doctorul Connie nu-și găsește locul în Asociația Română a Profesioniștilor de Relații Publice. Nici în IPRA (asociația internațională). Nu respectă Codul de la Atena….


Profesorul Neil Harris în timpul conferinței despre P.T. Barnum

Profesorul Neil Harris, o voce autorizată, ne vorbește despre P.T. Barnum

După ce v-am vorbit despre originea Muzeului American Barnum cu exponatele sale fantastice și am văzut cum Barnum s-a decis spre bătrânețe să ofere o serie de sfaturi și recomandări validate prin activitatea sa în cartea „Arta de a avea bani”, vă las în compania celei mai înalte autorități în domeniu să vi-l prezinte pe P.T. Barnum. Este profesorul universitar Neil Harris, autorul cărții „Humbug: The Art of P. T. Barnum”, citată în articolele trecute. Profesor de istorie emerit1, o persoană ce și-a dedicat bună parte din carieră studierii lui Phineas Taylor Barnum, Neil Harris a fost invitat în 2012…


Sirena din Fiji, reprezentare reală

Sirena din Fejee (Fiji) arată exact așa cum ne-am imaginat. Sau nu?

Eroul articolului de azi, pe numele său Phineas Taylor Barnum (un personaj cheie din istoria relațiilor publice), a reușit ca nimeni altul să profite de reprezentările din mentalul colectiv, dovedind o putere de captare a bunăvoinței publicului care i-ar face pe unii PR-iști să-și pună un costum cu coadă de pește, să se ducă pe stânci și să înceapă să cânte. Ori să sară de acolo. Cu același rezultat. Pălărie într-un picior (ori coadă de pește), ghici sirena din Fejee ce-i? La mijlocul secolului al XIX-lea, promotorul Barnum prezintă americanilor sirena din Fejee (sau Fiji) îndeajuns de mult încât s-o…


Declarația de principii a lui Ivy Ledbetter Lee din 1906

Declarația de principii. Ivy Lee, primul PR-ist cu un cod de conduită

În articolul de azi îmi propun să descriu contextul în care a apărut „Declarația de principii” a lui Ivy Ledbetter Lee, cum arată și ce materiale interesante găsiți pe marginea subiectului. Scott M. Cutlip a scris recent (2013) despre Ivy Lee în cartea „The Unseen Power: Public Relations: A History”, iar cu ceva timp în urmă (prin 2009), Karen Miller Russell scria un material intitulat „Understanding Ivy Lee’s declaration of principles: U.S. newspaper and magazine coverage of publicity and press agentry, 1865–1904” unde analizează în ce măsură „Declarația de principii” poate fi socotită un punct de cotitură în istoria relațiilor…


Felicitare cu iepurașul de Paște

3 lecții de PR de la iepurașul de Paște. Mai știți altele?

În urmă cu câțiva ani, pe când bloggingul era mai important decât scrisul, devenise aproape o impietate ca de Paști să nu avem tradiționalul articol cu urările cuvenite. Rețeta era ceva de genul: drob plus friptură de miel, cozonac cu vin, pască, ouă musai roșii și articol pe blog în care ne ceream iertare greșiților noștri nedreptățiți cu vreun backlink, share sau RT. Be that as it may, cum îmi place să spun, dar azi am ceva diferit și vorbim despre „Easter Bunny”, „Easter Rabbit”, „Easter Hare” sau „iepurașul de Paște” autohton și cum ne poate învăța urecheatul (nu „acel”…


Stanley Milgram cu celebrul său aparat de șocuri folosit în experiment

Experimentul Milgram. Cât de obedienți suntem în realitate?

Ultima mare conflagrație mondială, încheiată cu aruncarea bombelor atomice și seria de procese de la Nuremberg, aveau să-i suscite interesul psihologului american Stanley Milgram care s-a întrebat ce mecanisme există în spatele unor acte de o cruzime neînchipuită pentru o lume „civilizată”. Așa cum scrie Douglas Mook, „ne putem consola cu gândul că liderii naziști, gărzile și administratorii lagărelor de concentrare erau de obicei oameni răi”, dar nu riscăm o abordare simplistă? Vedem astăzi când vorbim despre experimentul Milgram.


Comunicat de presă al căilor ferate după accidentul din 1906

Primul comunicat de presă, autor: Ivy Ledbetter Lee. Ce l-a determinat?

Știți ce făcut să apară primul comunicat de presă? Un tren (electric), un pod batant făcut precum cele din zilele noastre pe principiul „dacă n-a căzut încă, e bun” și vreo cinzeci de nefericiți care și-au găsit sfârșitul în Atlantic City, New Jersey. Urât moment. Mare tragedie. Feroviară. Una dintre cele mai mari din istoria Statelor Unite, prilej pentru „omul nostru” Ivy Lee să publice la 30 octombrie în ziarul The New York Times declarația oficială a companiei Pennsylvania Railroad cu privire la accident. Asistam la nașterea comunicatului de presă, instrument vital în activitatea de relații publice. Și Ivy Lee…