Coperta cărții Arta de a face bani de Barnum

Arta de a avea bani de P.T. Barnum, recenzie. Plus e-book și video

Înainte ca Dale Carnegie să impună în preferințele publicului cărțile de tip „self-help” (pe românește, „descurcă-te singur”), cunoștința noastră P.T. Barnum a publicat o broșură cu sfaturi și recomandări după care s-a ghidat în viață și a cunoscut succesul. Scrisă în 1880, „Arta de a avea bani: reguli de aur pentru a face bani” (The Art of Money Getting: Golden Rules for Making Money), reprezintă o sumă de DA-uri și NU-uri, confirmate în afaceri și în viață de același Phineas Taylor Barnum. Cele 19 sfaturi și recomandări sunt simplu de urmărit fiecare având câte un capitol dedicat și, deloc surprinzător,…


Portret și semnătură P.T. Barnum

Omul spectacol, o copie palidă a inventivului P.T. Barnum

„Dacă aduce bucurie oamenilor, însemnă că este autentic”, ar spune astăzi P.T. Barnum, surprins de portretul făcut în muzicalul „Omul spectacol” („The Greatest Showman”), vizionat recent. Am ajuns în sala de cinematograf – modestă prin participare – familiarizat cu viața fascinantă a primului impresar care a folosit cu succes puterea „presei și a cernelii”, cum obișnuia să spună. Citisem despre contribuția adusă la Barnum la nașterea relațiilor publice, i-am parcurs cărțile de unde am spicuit câteva povestiri pe blog, iar curiozitatea m-a împins să văd cum pot fi transmise lecțiile lui P.T. Barnum publicului de azi. Genul (film muzical), implicarea…


Mark Twain cu becul lui Tesla

Twain și Tesla, o prietenie supraevaluată? Sau imaginară?

Vă amintiți, desigur, articolul dedicat feudei Tesla vs. Edison unde am tratat pe larg „Războiul Curenților” și acțiunile de relații publice întreprinse de pionierii domeniului precum Samuel Insull și Ernest H. Heinrichs, nedumerirea mea fiind legată de pasivitatea uneia dintre figurile centrale ale confruntării, și mă refer aici la însuși Nikola Tesla. Mai scriam atunci că vizita în laborator a celui mai iubit scriitor american din secolul al XIX-lea ar fi slujit cauzei promovării curentului alternativ, asocierea dintre Twain și Tesla înlăturând măcar o parte dintre suspiciunile oamenilor. Faima lui Mark Twain sau Samuel Langhorne Clemens (așa cum îl strigase…


Guvernatoarea Ann Richards și George W. Bush în dezbatere electorală

Doar un mesaj repetat este înțeles de public. Întrebați-l pe Bush!

Conform principiului „totul se folosește, nimic nu se pierde”, ne simțim adesea datori să uzităm de orice idee despre care credem că poate deveni un mesaj cu putere de convingere și aproape că nici nu mai contează dacă ideile sunt incongruente, mesajele se pretează unor categorii de public diferite, iar „canalul” de livrare este o biată țâșnitoare. Am gândit. Am pus pe hârtie. Am livrat. Poate un mesaj se va dovedi câștigător. Ca la loz în plic. Și de ce n-ar fi așa câtă vreme clienții percep comunicatorul drept un Moș Crăciun capabil să producă mostre de inteligență cu livrare…


Bărbat strigând la megafon totul este PR

Ziua când George W. Bush a uitat importanța relațiilor publice

Mai uită omul. N-ai ce-i face. George W. Bush și-a învățat lecția doar pentru a avea ce uita. A descoperit importanța relațiilor publice în 2004, procedează fix pe dos în 2005 și conștientizează în 2010 că decizia corectă ar fi fost să aterizeze la Baton Rouge pentru a transmite mesajele de solidaritate, în locul decorului idilic din Rose Garden, potrivit. Vorbim astăzi despre o gafă de PR a celui de-al patruzeci și treilea președinte american, recunoscută „cu subiect și predicat” în cartea autobiografică „Momente de decizie”. Poate o clipă de detașare olimpiană să cântărească mai greu în ochii publicului decât…


Bărbat care promovează munca inteligentă și gândirea atipică

Muncește inteligent! Gândire atipică în campania de Paște „Adulții circulă gratuit”

Povestea de azi vine din zona publicității și constituie un exemplu de abordare unde comunicatorul este obligat să renunțe la analizarea lucrurilor evidente. Forțat să privească dincolo de ele. Constrâns să-și schimbe cadrul de referință, el va ieși din zona mesajelor „reîncălzite” și a variațiilor pe o temă clasică, abordând un mod atipic de rezolvare a problemei care-l duce spre o soluție unică. Vorbesc despre „thinking outside the box” sau, pe românește, gândire atipică și vedem împreună în ce a constat campania „Adulții circulă gratuit” lansată de Paște în 2014. M-am oprit asupra acestei campanii de promovare datorită momentului în…


Anunț conceput de P.T. Barnum pentru Joice Heth

P.T. Barnum folosește presa pentru a o vinde publicului pe Joice Heth

Cum ați reacționa dacă s-ar scrie despre voi că ați profitat de ignoranța unei sclave aflate în pragul întâlnirii cu străbunii pe care ați învățat-o povestea copilăriei părintelui națiunii americane – George Washington – pentru a o expune apoi în văzul tuturor, prezentând-o drept doica lui Washington și cea mai bătrână persoană din lume? Odios, nu? Și ați lăsa să treacă aproape două decenii fără a elucida misterul poveștii lui Joice Heth ori, mai grav de atât, ați accepta ca la nici 25 de ani să deveniți un personaj controversat doar pentru a vă menține numele în atenția publicului? Ceea…


Cartea de Studii culturale în seria Câte ceva despre

Cu ce carte să începem introducerea în studiile culturale?

În 1999, trei ilustrații aveau să facă înconjurul Marii Britanii în cadrul expoziției organizate de Asociația Ilustrativilor: Ashis Nandy, fata postmodernistă și Antonio Gramsci, toate realizate de Borin Van Loon pentru a însoți cartea Introducere în studiile culturale (eng. Introducing Cultural Studies) la care lucrase împreună cu Ziauddin Sardar. A fost prima carte din colecția „Câte ceva despre” pe care am citit-o, mai mult din curiozitate, să văd ce s-a (mai) scris referitor la un subiect de interes dacă lucrăm în domeniul comunicării, în publicitate sau marketing online și astăzi, dacă aveți răbdare, am extras câteva idei considerate de interes….


Manechine cu țigara în mână

Cum a aprins Edward Bernays torțele libertății?

Odată ce s-au stins reacțiile privind interzicerea fumatului în spațiile publice închise, mi-am zis să pun „paie pe foc” reamintindu-vă cui trebuie să-i „mulțumiți” pentru un viciu care v-a costat probabil ceva (nu spun ce sau cât), pe voi și pe cei apropiați. Și înainte de a protesta clamând autodeterminarea de a face inclusiv lucruri prostești, vom vedea împreună cum suntem mult mai puțin stăpâni pe propriile acțiuni decât ne place să credem. E poveste interesantă începută la mijlocul anilor ’20 și ale cărei rotocoale de fum refuză să se lase duse, tributare nu atât forței gravitaționale, cât obișnuinței. Sau…


Biroul lui Sidney Falco, publicity man

A fost Sidney Falco, primul „publicity man” în cinematografie?

Mirosul dulce al succesului este povestea lui Sidney Falco, publicity man (agent de presă), adică om plătit să aducă expunere (în presă) clienților, ceea ce încearcă prin intermediul influentului editorialist J.J. Hunsecker, doar că divorțul dintre teorie și practică e indiciul neputinței cum spunea Vargas Llosa, Sidney bifând un singur moment de succes într-o mare de cazne și umilințe. Este natura profesiei a cărei etică a stârnit deseori dispute, neșansa ori universul care se răzbună pe PR-iști? A fost Sidney Falco, primul „publicity man” în cinematografie? Dacă aveți curiozitatea să căutați filme făcute la Hollywood despre profesia de PR-ist sau…