Profesia de relaționist 2.0 între artă și știință. Infografic

Relațiile publice sunt o artă sau o știință? Iar profesia de relaționist („lucrător” / specialist în domeniul relațiilor publice) necesită calități artistice sau prevalează partea de cercetare și interpretarea rezultatelor? Dilema, prezentată la primele cursuri de introducere în relațiile publice ne-a urmărit până la sfârșitul semestrului, spre bucuria colegilor ori mai corect spus colegelor ce demonstrau un anumit grad de abilitate creativă, dar și a subsemnatului pentru care pisicile, dacă nu sunt toate negre sunt pătrate. Dar și pe ele trebuie să le numere cineva, așa cum ziariștii sportivi (o parte măcar) țin evidența cornerelor.

Morala? Oricât de (ne)talentați am fi, domeniul relațiilor publice este suficient de generos încât să găsim o nișă unde vom activa onorabil. Ca să fie siguri că am priceput, dintre subiectele propuse la examen, unul consta în argumentarea caracterului relațiilor publice de artă și știință, temă asupra căreia nici autorii din domeniu nu par să fi căzut de acord. Dar am găsit un infografic simpatic despre evoluția profesiei de relaționist și ne lămurim imediat. 😉

Despre ce vorbim:

1. Profesia de PR-ist la Bernard Dagenais
2. Infografic cu relaționistul 2.0

Profesia de relaționist

În cartea sa „Profesia de relaționist”, Bernard Dagenais, fost consilier și director de comunicare prin mai multe ministere ale guvernului regional de la Quebec, consideră relațiile publice „o artă și o știință”. Artă, întrucât ceea ce conferă forță campaniilor de PR sunt mesajele gândite / realizate să percuteze în mentalul colectiv (grație unui slogan facil, o imagine seducătoare, o idee tentantă), dar relaționistul rămâne „un tehnician al științelor sociale aplicate”.¹ Relaționistul trebuie să îmbine momentele de sclipire în scris și talent oratoric cu tehnici de realizare a chestionarelor, analiza datelor, interpretarea statisticilor care să-l apropie de cunoașterea psihologiei maselor și înțelegerea publicurilor.

Profesia de relaționist de Bernard Dagenais (2002)

Dagenais prezintă argumente pentru ambele ipostaze ale profesiei de relaționist („artist” ori „savant”), dar cum orice acțiuni ale PR-istului se judecă în funcție de rezultatele obținute, înclină balanța în favoarea demersurilor științifice și a cercetării continue. Cel puțin de acum înainte.

„Relațiile publice trebuie să devină rapid, dintr-o artă a comunicării, în care sensibilitatea, flerul și creativitatea erau singurele cuvinte la modă, o veritabilă știință a comunicării, a cărei metodologie este mai științifică în analiza mediului și în uneltele de comunicare ce leagă întreprinderea de acest mediu”, scrie Bernard Dagenais, citându-l pe André Villenueve, recunoscut membru IFRI (Institut Français des Relations Internationales).²

Mai puțină creativitate, mai multă rigurozitate. Și un dram de haiducie. Sau cum ar spune Bernays: „La școală ni se predă teoria succesiunii logice a evenimentelor, pe care se bazează tot ceea ce facem. [În viață] trebuie să fii pregătit pentru succesiunea ilogică a evenimentelor”.³

Infografic cu relaționistul 2.0

Întocmai trecerea relaționistului 1.0 la versiunea „actualizată” 2.0 (pe modelul Web 2.0) este surprinsă în infograficul de astăzi realizat de PressIndex (deveniți Kantar Media), împreună cu mutarea centrului de greutate din zona cu panaș a relațiilor publice (vizibilă) înspre partea de analiză a metricilor. Exact ceea ce anticipau Dagenais și Villenueve în urmă cu mai bine de 10 ani.

Profesia de relaționist 2.0. Infografic PressIndex (Kantar Media)

Ce observăm la relaționistul 1.0 din infograficul prezentat?

• Faxul prin care erau transmise comunicatele de presă.
• Rolodexul (baza de date cu jurnaliști).
• Stiva de ziare și aparatul radio, martori ai teoriei efectelor puternice ale mass-media.

Mai observăm ceva. Paharul și rochia de cocteil, imaginea specialiștilor în PR fiind asociată (prin filme, cel puțin, ca să nu zic în cultura populară) cu șampania scumpă și prezentările exclusiviste. Că nu este ori n-a fost vreodată așa, iar „activitatea (n.a.) lor este compusă din disciplină, muncă asiduă și documentare” ne spune Dominique Lepine, citată de Dagenais.⁴

„A reduce relațiile publice la cocteiluri înseamnă a avea o imagine proastă despre această meserie, dar a a neglija cocteilurile înseamnă să-ți joci prost rolul”, scria tot Dagenais.⁵

Și prin ce se deosebește relaționistul 2.0 din infografic?

• Este un fan al gadgeturilor.
• Urmărește tot ce se întâmplă în social media.
• Are cunoștințe de SEO sau SEO copywriting. 😉

Profesia de relaționist s-a schimbat odată cu apariția indicatorilor de randament și a instrumentelor de evaluare care, dincolo de awarnessul creat, ne spun dacă abordarea aleasă este inspirată. Vă dau un de exemplu rapid. Firmei de PR care lucrează pentru un client îi cer backlinkuri pentru site, fiind mai interesat să-mi cresc media deținută decât să aflu numărul vizitatorilor site-ului unde a fost publicat comunicatul de presă.

Trebuie spus că sintagma PR 2.0 a fost lansată undeva prin 2007 de către Brian Solis și Deirdre Breakenridge pe fondul expansiunii rețelelor sociale și a noilor media. Rețelele sociale reprezintă forța motrică care propulsează web-ul din a doua generație și n-a lipsit mult să fie pus semnul de egalitate între ele și noile media, însă așa cum sublinia cunoscutul om de marketing Cristopher S. Penn⁶, acestea reprezintă doar o fracțiune din new media și munca relaționistului nu se poate limita la actualizarea statusurilor pe Facebook.

PR 2.0, dacă ar fi să urmărim descrierea inițială dată de Deirdre Breakenridge⁷ implică folosirea de către relaționiști a întregii game de unelte disponibile în new media (bloguri, podcasting, cărți electroniceetc.) și social media (platformele în sine) pentru a ajunge în poziția de a comunica direct cu audiența vizată, evitând jurnaliștii și canalele tradiționale. A devenit mai simplu. A dispărut o verigă. Iar relaționiștii s-au grăbit să încorporeze abordarea 2.0 în strategiile și planurile de relații publice, mizând pe creșterea volumului informațiilor transmise (pe propria pagină de Facebook poți publica oricâte comunicate dorești) dublată de analiza judicioasă a interacțiunilor (faimosul PTAT – People Talking About This). E un artist al cifrelor. Un contabil al reacțiilor.

Relaționistul 2.0 cară pianul (știință) și zâmbește în timp ce se prăvălește cu el pe scări. Asta e artă!

1. Bernard Dagenais, op. cit., p. 48 ↩

2. Bernard Dagenais, op. cit., pp. 48 – 49 ↩

3. Remus Pricopie, „Relații Publice: evoluție și perspective”, Ed. Tritonic, București, 2005, p.151 ↩

4. Bernard Dagenais, op. cit., p. 201 ↩

5. Ibidem ↩

6. http://www.christopherspenn.com/2008/09/social-media-and-new-media-are-not-the-same/, accesat la 6 noiembrie 2016 ↩

7. http://www.deirdrebreakenridge.com/pr-20-defined/, accesat la 6 noiembrie 2016 ↩