Rațiune și emoție într-un scurtmetraj animat Disney

Astăzi vom vorbi despre un scurtmetraj animat Disney din 1943, realizat pe fundamente rămase actuale. Pe numele său Rațiune și emoție (Reason and Emotion)¹ este un film de propagandă (nu săriți cu reproșurile întrucât orice discurs – deci și filmul – trebuie încadrat în context, iar în ’43 soarta celui de-al doilea război mondial era departe de a se fi clarificat) care încearcă să explice comportamentul uman prin prisma influenței rațiunii, respectiv a emoției.

Rațiunea și emoția, asemeni doctorului Jekyll sau domnului Hyde se luptă în fiecare dintre noi pentru întâietate, un conflict unde învingătorul poate fi determinat doar pentru o situație anume. Și pe termen scurt. Tributar momentului, un fel de „hai să dăm mână cu mână”, pe final se militează pe o cooperare între Rațiune și Emoție sub imboldul momentului istoric.

Conținut:

Rațiune versus emoție
Rațiune și emoție (video Disney)

Rațiune vs emoție, mușchi vs creier

Rațiune versus emoție?

Omenirea a fost dintotdeauna martora acestui conflict între ceea ce considerăm a fi partea rațională și emoțiile impulsive, dar la acel moment, și mai ales în Statele Unite, conflictul căpăta proporții epice (adică „de povestit”, ceea ce fac astăzi) prin exponenții celor două tabere, anume Axa și Aliații. Iar dacă reușești să identifici mecanismele de persuasiune, vei înțelege de ce un mesaj poate fi la fel de eficient în urmă cu mai bine de șapte decenii, dar și astăzi. Nu este nici un secret. Nu ne-am schimbat. Sau cel puțin nu atât de mult pe cât ne-am dori să credem, iar cel cele opt minute de animație Disney fac o paralelă inspirată peste timp. „Așa, Emoție (insistă naratorul), dă-i drumul și treci peste Rațiune. Așa ar fi grozav, perfect – pentru Hitler”.

Voi, cititori avizați la început de secol XXI, aveți deja o idee despre clișeele folosite, dar nu uitați că este suficient ca oamenilor să le confirmi așteptările ori să le întărești temerile și nu vor pune la îndoială mesajul primit. „Pictures în our head” numea politologul și ziaristul american Walter Lippmann aceste stereotipuri, reprezentări mentale care simplifică realitatea, furnizând răspunsuri și propunând căi (presupus sigure) de acțiune. Un șablon. Cu cât mai simplu, cu atât mai eficient.

Revenind la filmul de animație din 1943², să spunem că acesta este regizat de Bill Roberts (implicat în producții Disney în calitate de regizor sau animator – care face animația – pentru mai bine de un deceniu), iar animația este semnată de Ward Kimball și Ollie Johnson. Personajele, cinci la număr, sunt John Doakes (este evidentă paralela cu John Doe sau ‘nea Gheorghe al nostru – personajul bombardat cu mesaje media), Reason (Rațiunea), Emotion (Emoția), Miss Reason (replica feminină a Rațiunii) și Miss Emotion (replica feminină a Emoției).

Aventurându-se în mintea americanului obișnuit, filmulețul surprinde cum la conducerea individului se găsește un domn respectabil, sobru (Rațiunea), în timp ce Emoția, reprezentare ce ne amintește de Captain Caveman sau eroul din Prehistorik se află izolată, ținută sub control, pe locul din spate. Așa și trebuie, e de părere naratorul, întrucât odată ce Emoția preia frâiele personalității se ajunge la situații precum cea din Germania anilor celui de-al doilea război mondial, unde prin frică sau, din contră, prin rugăminți și apelând la cele mai bune instincte (dar niciodată la Rațiune) oamenii au fost inoculați și manipulați. Frica ? Frica și e astăzi. Și zilnic primim mesaje despre disponibilizări, despre economia mondială care se prăbușește, despre sfârșitul lumii… despre planeta care se scufundă. Iar rugămințile n-au contenit nici un moment, cel mai bun exemplu fiind mesajele politicienilor. De câte ori n-am recunoscut un lup în haine de oaie ?!

Filmulețul „Rațiune și Emoție” a circulat într-o versiune cenzurată (narată de Ludwig Von Drake) din care lipseau orice referințe legate de război și, exceptând momentul inițial, această producție a mai fost vizionată doar prin anii ’80 sau ’90. Nu știu câți dintre voi au văzut-o și sper să fie o surpriză apreciată.