STEFA MEDIA
Robert L. Katz, bariere în comunicare și depășirea lor
Articol de 685 de cuvinte. Timp pentru citire: 4 - 6 minuteRobert L. Katz identifică o serie întreagă de bariere în comunicare, impedimente ce stau în calea rezolvării problemelor și propune câteva soluții. Soluții ce țin mai degrabă de comunicare, decât de relații publice.
Auzind de Robert Katz (sau Robert L. Katz) la „Managementul Relațiilor Publice”, reacția mea a fost una de surprindere. Invariabil, asociam numele de Katz cu Elihu Katz, unul dintre discipolii lui Paul Lazarsfeld alături de care a lucrat în 1955 la Universitatea Columbia, psihologic celebru, autor al teoriei utilizării și recompensei și, în genere, o personalitate mult mai cunoscută. Dar când la examen, subiectele mi-au prilejuit o reîntâlnire cu același Katz (Robert L. și nu Elihu), fie și pentru a nu rămâne la stadiul unui meci de tenis cu două răspunsuri corecte din trei (sau trei din cinci), am zis că se impune o trecere în revistă a problemelor întâlnite în campaniile de relațiile publice, în viziunea aceluiași Robert L. Katz. De ce fac asta ? Și de ce consider că e indicat să te documentezi asupra unui subiect post examinare (nu doar înainte), e pentru că odată ce rămâi cu anumite lucruri fixate în memorie, vei aborda informațiile noi prin prisma celor deja existente.
Conținut:
Unde vede Robert L. Katz bariere în comunicare?
Informațiile pe care le deții la un moment dat, din care pot lipsi fragmente importante, constituie o barieră în calea comunicării. De aici necesitatea de a porni campania de relații publice doar după ce ai toate datele. Comunicarea făcută în baza unor date parțiale, chiar greșite, se poate dovedi mai păguboasă decât „absența” comunicării.
Unghiul din care privești problema, poziționarea, te ajută să întrevezi căile eficiente de rezolvare sau, dimpotrivă, îți limitează din start opțiunile. Analiza greșită a problemei poate duce la „rezolvări” ce nu se aplică situației actuale.
Nu neglija limitările și restricțiile din exterior. Se spune despre socoteala de acasă că nu se potrivește cu cea din târg. Planurile se fac avânt în minte nu doar problema, ci și contextul care favorizat apariția ei. Situația de facto (cadrul legislativ, o altă campanie de PR aflată în derulare, șamd) limitează folosirea unor tehnici sau tactici ce altă dată s-au dovedit valabile
Nu neglija propriile limitări. Ale specialistului în relații publice sau ale conducerii. Și spuneam de aptitudini. De abilități. Executantului îi sunt necesare aptitudini de ordin tehnic (să redacteze un comunicat de presă, un articol de blog, să trimită e-mail-uri), să fie eficient și eficace totodată. Coordonatorul echipei trebuie să cunoască tehnici de comunicare, să poată mobiliza oamenii, să-i motiveze, să transpună ideile în vorbe și acțiuni. Pe când șeful proiectului, de el depinde transpunerea conceptelor abstracte în căi de urmat.
În viața organizației pot să apară probleme. Atunci când ai de-a face cu oameni, ai de-a face cu surprize. Situația evoluează, intervine neprevăzutul, chiar și cele mai bune automatisme au nevoie de ajustări. Rotițele se schimbă, mecanismul trebuie să funcționeze în continuare.
Ce rezultă în urma teoriei lui Robert L. Katz?
- Numim bariere în comunicare, acele impedimente în calea rezolvării problemelor.
- Oamenii sunt la fel de importanți precum organizația din care fac parte.
- Mai există un Katz. Robert L. Katz.
De remarcat că experiența lui Robert L. Katz vine din zona managementului – el chiar vorbește despre aptitudinile necesare unui manager și le împarte în trei categorii distincte (aptitudini de execuție, aptitudini de relaționare și aptitudini de conceptualizare)1 – de unde și această abordare ce vizează comunicarea în general, nu neapărat relațiile publice în particular.
http://www.articlesbase.com/management-articles/managerial-skills-708033.html ↩