Formula lui Lasswell. Cine (spune)? Ce? (spune) Prin ce (canal)? Cui (spune)? Cu ce (efect)?

Imediat după cel de-al doilea război mondial, un politolog american pe numele său Harold D. Lasswell avea să promoveze o formulă definitorie pentru înțelegerea comunicării ca transmitere de mesaj. Numită și „formula celor cinci W” (pe românește i-am spune „cinci C”), ea avea să fie cunoscută despre „formula lui Lasswell” și are următoarea structură:

«Who (says) What (in) What Channel (to) Whom (with) What Effect»

«Cine (spune) ? Ce spune ? Ce canal se folosește ? Cui (spune) ? Cu ce efect ?»

Acum să mă scuzați dacă n-am de gând să desenez grafice și diagrame, dar lucrurile cred că sunt clare. Sau așa ar trebui.

1. Ce spune formula lui Lasswell ?

Lasswell merge însă mai departe și, în baza formulei devenită celebră, asociază fiecărei etape a comunicării câte o zonă distinctă de cercetare, ocupându-se individual de actori, de mesaje, de rolul și scopul acestora.

Cine spune ? Instituțiile media. Sau cu precădere noile media în zilele noastre. Ce spune ? Facem o analiză de discurs și vedem. Ce canal se folosește ? De exemplu presa scrisă, televiziunea, internetul. Cui (spune) ? Unor categorii distincte de publicuri ce formează așa numita audiență. Cu ce efect ? Aici rămâne de discutat întrucât nu întotdeauna efectul scontat este și cel obținut ori, ca să citez un vechi proverb românesc, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Mai ales dacă te afli într-un târg străin unde codarea / decodarea mesajelor pot influența decisiv sensul comunicării.

Formula lui Lasswell

Formula lui Lasswell rămâne tributară momentului la care a fost prezentată (anul 1948) cât și formării de politolog a autorului. Așa se face că după anul 2000, când putem vorbi de noile media, Denis McQuail și Sven Windahl, doi profesori recunoscuți, modifică ultimul pas, preferând în locul clasicei întrebări „Cu ce efect ?” o suită menită să decripteze scopul comunicării, contextul și eventualele efecte. Vedeți, efectele pot fi cele dorite sau nu. Contextul este și el variabil, pe când scopul urmărit și identificarea corectă a acestuia devin esențiale. „Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus ?”  Ce vrea să trimită comunicatorul să transmită ? Care este scopul său ? Ce-l mână în luptă ? Sau cine ?

La început de secol XXI e iluzoriu să mai crezi că cineva inițiază un proces de comunicare (și mai ales una mediată electronic care implică o serie de costuri) fără ținte precise. Rămâne doar ca noi să le decriptăm. Cu formula lui Lasswell¹ sau prin alte mijloace. Orice mijloace.

1. http://communicationtheory.org/lasswells-model/ ↩