Bila luminoasă din Times Square. Cum îți asiguri imaginea pentru posteritate?

Să tot fie mai bine de 100 de ani. Lumea era la început de mileniu XX, iar Statele Unite se găseau în ceea numim „era progresistă” (1890-1920). În acest climat optimist, Adolph Ochs ajunge directorul ziarului New York Times în 1896, printre primele sale decizii numărându-se mutarea într-o locație selectă, la intersecția dintre străzile 42, Broadway și Seventh Avenue. Noua clădire arăta fantastic: cu granit roz, facilități ultra-moderne pentru acea perioadă și era cea de-a doua ca înălțime din Manhattan. Iar ambițiile lui Ochs nu s-au oprit aici. Îl va convinge pe primarul George B. McClellan Jr. să construiască o stație de metrou în Manhattan, perimetrul adiacent schimbându-și denumirea în „Times Square” . Și de aici pornește povestea noastră cu bila luminoasă din Times Square.

Sursă foto: newyorker.com

O asemenea desfășurare de forțe trebuia prezentată publicului larg și ce prilej era mai nimerit ca momentul aflat la cumpăna dintre ani când oamenii ce până atunci se adunau la biserica Trinity au fost invitați la un grandios foc de artificii de pe acoperișul noului zgârie nori. Succesul era garantat. În următorii trei ani focuri de artificii au brăzdat cerul Manhattanului spre fascinația petrecăreților și groaza autorităților care vedeau în fiecare dragon de foc și fum un posibil incendiu.

În 1907, același primar primarul George B. McClellan Jr. interzice focurile de artificii de pe acoperiș, obligându-l pe al nostru prieten Adolph Ochs să găsească o metodă originală, dar la fel de atractivă, pentru a strânge publicul în Times Square.

Ce ați fi făcut în locul lui? V-ați fi „bătut” cu primarul?! Ați fi candidat poate împotriva lui așa cum o va face Clint Eastwood în orășelul natal Carmel-by-the-Sea, California în 1986? Nu, Adolph Ochs era un om de afaceri autentic (la 19 ani împrumutase 250 de dolari pentru a cumpăra „The Chattanooga Times”), avea o educație bogată (vorbitor a șase limbi), prima prima sa măsură la New York Times reprezentând-o reducerea prețului ziarului de la 3 cenți la 1 cent, egal cu salvarea de la faliment. Nu avea de gând să dea înapoi tocmai acum, din ambiția sa rezultând unul dintre cele mai cunoscute momente de Anul Nou, păstrat până în zile noaste: celebra bilă luminoasă din Times Square.

Bila luminoasă din Times Square, 1907

Anul 1907 se apropia de sfârșit, iar Adolph Ochs trebuia să scoată încă un iepure din joben. Îl va ajuta Artkraft Strauss (de la Strauss Signs), cel care preluând metodele învățate de la un imigrant rus pe numele său Jacob Starr, ajunge să realizeze cam tot ce înseamnă reclame luminoase în New York. Pentru petrecerea dintre 1907 și 1908 Artkraft Strauss are ideea genială de a realiza o bilă din metal și lemn, de 5 picioare în diametru (un metru și jumătate), ce cântărea 700 pounds (317 kg), împodobită cu 100 de becuri de 25W. Bila avea să coboare de pe catargului clădirii din Times Square la fix o secundă după miezul nopții sub privirile zecilor de mii de oameni¹.

Ideea nu era tocmai nouă² , o bilă metalică coborând în fiecare după-amiază de pe catargul clădirii companiei Western Union (de pe Lower Broadway) pentru ca oamenii din port sau din oraș să-și poată sincroniza ceasurile, așa cum se întâmpla la Observatorul Regal din Greenwich. Pe cerul senin, minunea electrică (până la acea dată, electricitatea era cea mai importantă invenție) cobora peste grijile anului trecut aducând cu sine speranțele într-un an mai bun, având să-i fascineze pe new-yorkezii ce vor păstra obiceiul și după ce redacția ziarului emblematic se mută în 1913³.

Doar în 1942 și 1943 restricțiile privind iluminatul public au făcut ca bila luminoasă să lipsească, dar n-au lipsit oamenii adunați în Times Square așa cum nu lipsesc nici în acest an.

Sursă foto: movingintonewyork.com

Lucru măiestru sau întâmplare? Au fost destui cei care la vederea ciudatului obiect din metal și lemn ținut de șase oameni cu frânghii nu-și ascunseseră scepticismul. În 1907 vremea fusese extrem de bună, fără precipitații, cu maxima de vreo 5-6 grade Celsius. Un deceniu mai târziu, doar 1 grad Fahrenheit arătau termometrele, sub vânt temperatura ajungând la -18 °F (asta „se traduce” prin -27 de grade Celsius) însă și de această dată oamenii au fost în piață, bila luminoasă din Times Square a coborât de pe catarg, iar Anul Nou venit sub auspicii mai bune, cel puțin prin prisma încheierii Primului Război Mondial.

Versiuni îmbunătățite ale bilei luminoase au fost realizate în 1920, 1955, 1995, 2000, 2008 și cea mai recentă ne așteaptă în acest an când sfera de 12 picioare, cântărind 11.875 de pounds (5386 kg) va coborî deasupra Times Square însoțind ultimul minut al anului. În locul celor 100 de becuri din secolul trecut avem 2.669 de cristale Waterford iluminate de 32.256 leduri Philips Luxeon Rebel capabile să redea o paletă de peste 16 milioane de culori. Contează? Atât de mult cât ne dorim să conteze. Unul dintre cele mai cunoscute momente din toată lumea ce marchează cumpăna dintre ani nu a devenit faimos datorită numărului de becuri, leduri sau altă „cap d-opera” tehnologică, ci pentru ceea ce a reușit să simbolizeze atât de bine de-a lungul timpului: unitatea. „United We Stand” cum avea să se spună în 1942⁴.

Auld Lang Syne, cântecul „obişnuit” din Times Square

Morala e simplă. Vrei să rămâi în istorie? Creează un simbol. Ceva prin care oamenii să se identifice. Poate peste 100 de ani se va vorbi despre voi. Până atunci vă spun „La Mulți Ani” și să fiți fericiți.

1. http://www.balldrop.com/article/history-of-times-square-ball-drop ↩

2. http://www.huffingtonpost.com/the-new-york-public-library/telling-time-on-new-years_b_802878.html ↩

3. http://en.wikipedia.org/wiki/The_New_York_Times_Building#Previous_locations ↩

4. http://amhistory.si.edu/1942/home.html ↩