Cuplu de tineri cu un selfie-stick între prestigiu și notorietate

Imaginea organizației, între notorietate și prestigiu

Câte cafele merit? VOTEAZĂ (click pe imagine):

1 Cafea2 Cafele3 Cafele4 Cafele5 Cafele (Mai scriu un articol) 4,83 rating dintr-un maxim de 5 și 6 vot/uri

Articol de 621 de cuvinte. Timp pentru citire: 3 - 4 minute

La „Managementul reputației”, am învățat o chestie simpatică, anume conflictul care apare între notorietate și prestigiu și legătura cu imaginea organizației. Că cei doi termeni nu înseamnă același lucru știam demult, nu aici a fost surpriza, dar nu-mi imaginam că organizațiile, din dorința de a ieși în evidență, de a ocupa prim-planul (sau prime time-ul), își subminează propriul prestigiu. Altfel spus, această presiune asupra organizațiilor, concretizată prin decizii discutabile în încercarea lor de a fi cunoscute de cât mai multă lume, le scade autoritatea morală și capacitatea de influență.

Din dorința de a câștiga admirația pământenilor, organizațiile au devenit ele însele pământene.

Și nu e singurul conflict de acest fel. Un altul, dar pe același principiu, apare între atractivitate și credibilitate. Organizațiile încearcă să devină cât mai atractive pentru deținătorii legitimi de interese (clienții, angajații, societate în general), recurg la o serie întreagă de acțiuni cu tentă populistă (nerealiste, dacă vreți), ceea ce le diminuează credibilitatea. Asta se întâmplă mai ales când organizațiile par mai degrabă preocupate de propria imagine (cel mai bun exemplu sunt partidele politice în preajma alegerilor), și se concentrează mai puțin pe activitățile obișnuite, curente. Totul se reduce la un exercițiu de imagine.

Un al treilea conflict, ce extinde sfera celor menționate anterior, apare între tentația organizației de a se adresa unor noi categorii de public, de a câștiga noi membri (firmele de telefonie mobilă sau instituțiile bancare sau tind să procedeze în acest mod – am câteva exemple concrete din aceste zile), și fidelizarea celor deja existenți. Confruntați cu o pierdere a interesului, cu oferte neatractive, acest nucleu de clienți sau simpatizanți se îndepărtează de organizație și, într-un gest de frondă, se pot orienta chiar către concurență. Iată cum decizia de a câștiga clienți noi, gestionată incorect, îi îndepărtează pe cei existenți.


Imaginea organizației, ca rezultantă

Cele trei tipuri de conflict sunt prezentate pe larg în cartea „REP UP – Managementul Reputației1 și tot acolo, în legătură cu cele prezentate, am văzut că fiecare organizație se raportează la trei categorii de imagine, parte din constructul imaginii sociale2.

Prima este imaginea dezirabilă, adică ceea ce organizația își dorește și în virtutea căreia acționează, încercând să-și sporească notorietatea, atractivitatea și să câștige noi categorii de public.

A doua imagine este cea proiectată, în mod conștient de către organizație, prin activități de comunicare și relații publice.

A treia imagine sau imaginea percepută, așa cum numele lasă să se înțeleagă, este imaginea organizației formată în mintea publicurilor și care poate fi, sau nu, identică cu imaginea de dezirabilă. Dacă diferențele sunt foarte mari, înseamnă că imaginea proiectată, eforturile organizației au fost în zadar și trebuie analizate discrepanțele dintre imaginea din prezent (percepută) și imaginea dorită.

Întrebarea care se pune, văzând cât de multe sunt tentațiile, este dacă organizațiile mai pot face alegerea rațională între notorietate și prestigiu, atractivitate și credibilitate sau, supuse presiunii timpului, mediul concurențial, au pierdut demult șansa de a face aceste alegeri și iau ce li se oferă. Iar imaginea organizației depinde prea puțin de activitățile specialistului în comunicare și mai degrabă de un dat social, ca rezultanta percepțiilor publicurilor intern sau extern?


  1. Victor Negrescu, REP UP – Managementul Reputației, București, Ed. Pro Universitaria, 2012, pp.20-21 

  2. Victor Negrescu, op.cit., p.19 

Categorii și etichete

Autor:

Sunt licențiat în Științele Comunicării (specializarea Comunicare și Relații Publice), lucrez în calitate de consultant la o firmă de marketing digital și pentru articole folosesc citate. Ce credeți, „mă calific” pentru a scrie pe blog?