Mingii de fotbal care ocupă ecranul televizorului

Recursul Etapei, elemente de gramatică a limbajului audiovizual

Câte cafele merit? VOTEAZĂ (click pe imagine):

1 Cafea2 Cafele3 Cafele4 Cafele5 Cafele (Mai scriu un articol) 5,00 rating dintr-un maxim de 5 și 1 vot/uri

Articol de 2779 de cuvinte. Timp pentru citire: 12 - 20 minute

Ce se înțelege prin elemente de gramatică a limbajului audiovizual ? Parte a temei de seminar pentru „Comunicare audiovizuala”, am realizat un studiu de caz având ca obiect talkshow-ul de analiză fotbalistică moderat de Ovidiu Ioanițoaia, încercând să identific formatul emisiunii, organizarea în platou, decorurile, plasarea invitațiilor, luminile, sunetele, camerele sau alte materiale folosite adică, pe scurt, elemente de gramatică a limbajului audiovizual.

Moderată de Ovidiu Traian Ioanițoaia, Procesul Etapei este cea mai longevivă emisiune de analiză fotbalistică din România și, cu siguranță, cea mai apreciată. Deloc întâmplător, atunci când Adrian Sârbu l-a convins pe Ronald Luader să cumpere și să investească masiv în postul de televiziune Canal 31, a folosit drept argument pentru relansare și talkshow-ul lui Ovidiu Ioanițoaia care, într-un decor sărac după standardele actuale, plasat într-o zi (de luni) și la o oră care cu greu poate fi numită convenabilă (22.00 sau 23.00) reușea să strângă în fața foarte micilor televizoare de la acea dată întreaga suflare fotbalistică.

Din studioul de doar câțiva metri pătrați (este binecunoscută scena în care antrenorul Mircea Lucescu alunecă de de scaunul de tip bar și se rostogolește… afară din platou) unde Ovidiu Ioanițoaia analiza și explica (beneficiind de prezența în premieră pentru o astfel de emisiune a unor specialiști precum arbitrii Ion Crăciunescu, Adrian Porumboiu sau regretatul antrenor federal Traian Tomescu) fazele litigioase, regulamente și, în general, toate amănunte de care microbistul obișnuit fusese privat înainte de 1989, Procesul Etapei se mută odată cu relansarea postului la Pro TV. Este momentul de glorie, atât al lui Ioanițoaia cât și al emisiunii, care aduna cu fiecare ediție cel puțin trei puncte de rating în rândul telespectatorilor din mediul urban și aproximativ 25% cota de piață (în zi de duminică, pe intervalul orar 23.00 – 00.00, unde altădată s-ar fi cântat Hora Unirii).

Anul 2003 aduce plecarea plecarea lui Ioanițoaia din trustul Media Pro, iar cum formatul (și implicat denumirea) erau la proprietatea postului, emisiunea își schimbă numele în Recursul Etapei, fiind difuzată, de această dată, de Antena 1. Perioada 2003 – 2008 este una mai puțin fastă pentru Recursul Etapei care pierde constant bătălia pentru audiență cu formatul consacrat, produs în continuare de ProTV și moderat de Florin Călinescu, asta și pe fondul unei scăderi a interesului față de ce înseamnă fenomenul fotbalistic în România. Responsabilă este și echipa națională care, după trei calificări succesive la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, 1994 și 1998, n-a mai reușit nici până astăzi repetarea acelor performanțe.

În fine, și cu asta închei acest scurt istoric, din 2008, odată cu lansarea unui nou post de sport (GSP TV, aflat în proprietatea trustului mass-media Intact care deține și Gazeta Sporturilor), Recursul Etapei își face apariția în grila acestuia de programe, propunând un format cât mai apropiat de cel original și mizând, după cum bine a intuit poate cel mai bun cronicar sportiv de după Ioan Chirilă, pe atașamentul microbiștilor care l-au urmat de-a lungul anilor în tot acest periplu.


1. Elemente de gramatică a limbajului audiovizual: formatul

După cum spuneam, emisiunea Recursul Etapei are loc în fiecare duminică (cu excepția sărbătorilor sau a cazurilor unde o decalare se justifică și amintesc aici de eternul derby Steaua – Dinamo când Recursul s-a disputat luni) pe intervalul orar 22.30 – 24.00, Ovidiu Ioanițoaia și invitații săi analizând meciurile și, mai ales, fazele discutabile înregistrate în etapa corespunzătoare ligii întâi. Este o emisiune în direct, de tip talkshow, de interpretare și traducere a realității fotbalistice autohtone, publicul având posibiltatea de a adresa invitaților întrebări prin intermediul paginii oficiale, cele mai interesante interpelări fiind răsplătite cu diferite premii precum tricouri cu echipa favorită, șamd.

În noul format (cel produs de GSP și care face obiectul acestei analize), Recursul Etapei debutează cu un generic de aproximativ 15 secunde, unde se întâlnesc dealtfel și secvențe muzicale. Într-o vreme, când emisiunea era în grila PRO TV-ul, aveam parte de o voce din off sau voice over (aceeași, a postului), un crainic ce anunța începutul procesului sau a recursului după caz și ne introducea în atmosferă, dar s-a renunțat la aceste obicei considerat a fi mai degrabă specific showbiz-ului.

Apoi, următorul cadru ni-l înfățișează invariabil pe Ovidiu Ioanițoaia, gazda emisiunii, filmat într-un plan mediu strâns – (eng. medium close shot – MCS). De ce nu se folosește prim-planul clasic, cu capul întreg și tăietura la umeri ? Așa numita „burtieră” este vinovată, prin intermediul căreia se transmit (destul de neinspirat, aș aprecia) știri din sport, cele mai multe fără legătură cu subiectul emisiunii. Unghiul de vedere este de la înălțimea ochilor sau unghi normal. Nici nu s-a putea altfel, în condițiile în care, cu 40 de ani de experiență în presa scrisă, Ovidiu Ioanițoaia nu are nevoie să fie gratulat printr-o filmare de tip worm’s eye (de jos în sus), cât despre cealaltă extremă, bird’s eye (de sus în jos), ea se întâlnește doar în secvențele de pauză, ori la final când ni se prezintă întregul platou. În plus, filmarea de la nivelul ochilor denotă neimplicarea de ordin subiectiv, echidistanță celui care vorbește și care este cu atât mai importantă într-un proces / recurs fie el și al etapei. Recapitulez. Plan mediu strâns. Dialog cu camera. Privirea în obiectiv.


2. Elemente de gramatică a limbajului audiovizual: sunetul

Sunetul este în direct (eng. direct sound) sau sincronizat, fapt ce conferă emisiunii originalitate și spontaneitate, iar uneori dă naștere la momente oarecum hazlii când diferite comentarii captate de microfonul din lavalieră se suprapun peste discuțiile de fond. Oricum, lavalierele sunt monitorizate (foarte posibil să fie înregistrate pe piste separate) și reglate în timp real astfel încât să permită o conversație civilizată… fapt deloc ușor dacă ținem cont de natura invitațiilor. Se folosesc lavaliere fără fir (cu transmisie radio) pentru fiecare invitat, prinse la cravată, la rever sau la guler.

Zgomotul de fond este destul de slab, aproape imperceptibil și, cu siguranță, mai puțin supărător decât în perioada când în platou erau invitați suporteri, galerii sau figuranți. Cât privește ambianța studioului (sunetul de liniște) aceasta nu pare a fi înregistrată în prealabil, asta și pentru că nu există decât rare momente de acalmie. Pauzele sonore nu apar decât după terminarea emisiunii… și sunt binevenite. Pentru toată lumea. Moderator, invitați, echipă tehnică, telespectatori.

Ar mai fi de spus că Recursul Etapei nu folosește efecte sonore (nici în timp real, nici aplicate la montaj), atmosfera din platou fiind una cât se poate de naturală. Și e mai bine așa întrucât „aplauzele” digitale (dacă se pot numi astfel acele manifestări aproape preistorice) n-ar fi făcut decât să adauge o notă de kitch emisiuni.

Invitații sunt prezentați pe rând (fiecare beneficiază de câte un plan mediu strâns), vocea lui Ovidiu Ioanițoaia fiind de această dată sincronizată în raport cel pe care-l prezintă și nu cu cel care prezintă. Sunetul este însă sincronizat cu acțiunea din platou.

Odată formalitățile încheiate, avem parte de primul plan general, prilej pentru a sesiza cum, la masa în formă de V, moderatorul contrabalansează prezența tuturor celorlați invitați din studio. E și un truc care-i permite să i se aloce o cameră personală, intervențiile lui Ovidiu Ioanițoaia fiind surprinse astfel instant, fără a mai necesita o cadrare suplimentară.

Rezultatele etapei, clasamentul la zi, precum și meciurile care urmează să se dispute (dacă este cazul) sunt prezentate de același Ovidiu Ioanițoaia în chip de narator, acompaniat de tema muzicală specifică emisiunii, în timp ce pe ecran se perindă așa numitele „cartoane”. Secvența muzicală, amintită pentru prima dată când am vorbit despre generic, pare a fi compusă special pentru versiunea produsă de GSP TV a Recursului, ea fiind folosită deopotrivă și ca element de legătură, de continuitate între cadre secvențe sau scene. Vocea lui Ioanițoaia se suprapune peste montaj (eng. commentary / voice-over narration) aduce informații suplimentare ce țin de evoluția echipelor, perspective, superlative etapei și transmite autoritate. Inclusiv discuțiile cu personalul din regie (când roagă să i se comunice „în cască” – doar Ioanițoaia are cască) se fac pe același ton, rezonabil, dar convingător și consistent.

Un alt element des întâlnit în cadrul Recursului Etapei sunt intervențiile telefonice în direct realizate cu oameni de / din fotbal, aceștia aflându-se într-un dialog direct cu moderatorul Ovidiu Ioanițoaia. Logic, sunetul este sincron sau sincronizat.

Apoi, ca o caracteristică a talkshow-urlor de specialitate, adresate unui public avizat, cei care intervin în dialog sunt prezentați telespectatorilor exclusiv prin nume, profesie sau funcția ocupată, fără tradiționala poză „de arhivă”, așa cum se întâmplă în cazul știrilor, de exemplu.


3. Elemente de gramatică a limbajului audiovizual: camerele

Și ajungem la camere. Camerele folosite pentru Recursul Etapei sunt de interior, două la număr. Prima cameră (de conveniență o voi numi CM – cameră moderator) se focalizează la propriu, și la figurat asupra moderatorului Ovidiu Ioanițoaia, în timp ce a doua cameră (CI – camera invitațiilor) încearcă să surprindă reacțiilor celor prezenți în platou.

CM este fixă, singurele mișcări fiind cele ale grupului de lentile (zooming out sau tranfocator înapoi), executate atunci când se cere un plan general (la final, de exemplu).

CI este de asemeni fixă, doar că mișcărilor grupurilor de lentile (zooming in – tranfocator înainte, respectiv zoom out) li se adaugă mișcări față de propriul ax (mișcări de panoramare laterală – panoramare lentă sau descriptivă – eng. surveying pan sau mișcări de panoramare verticală – lift și tilt, când obiectivul este ridicat sau coborât pe verticală față de punctul fix pentru a cadra în mod corespunzător invitații – v-am spus că filmarea se face întotdeauna de la nivelul privirii, sau pentru a reda în momentul în care aceștia se așează ori se ridică de pe scaun). Extrem de rar se înregistrează mișcări ale camerei împreună cu operatorul (de exemplu travling), fie că vorbim despre CM sau CI și atunci acestea sunt mai degrabă imagini de culise ce nu fac parte din transmisiunea oficială.


4. Elemente de gramatică a limbajului audiovizual: luminile

Luminile. Întrucât Recursul Etapei este o emisiune care se desfășoară prin excelență într-un spațiu închis, în studiu, se folosește lumină artificială. Multă lumină artificială, sau cel puțin mai mult de 1000 de lucși cât ar fi standardul „de facto” într-un platou de televiziune. De ce ? Platoul extrem de bine luminat a fost dintotdeauna o caracteristică a emisiunii asta și pentru că invitații trebuiau să urmărească faze litigioase pe ecranele din încăpere (iar calitatea filmării sau unghiurile nu erau întotdeauna dintre cele mai bune), plus că ora târzie de difuzare și durata maraton trebuiau compensate cumva. Se folosește lumină dură (eng. hard light) sau lumină directă ce creează imagini precise, exacte. Lumina dură atrage, conduce privirea telespectatorului spre personajele importante, în speță spre moderator și invitații săi.

Schema de iluminare este una extinsă ce include luminile principale (eng. key lights), luminile de umplere (eng. fill lights) și de contur (eng. back lights).

Lumina de contur este plasată la înălțime, în spatele personajului filmat, fiind orientată către camera video. În imagine, patronul Universității Craiova beneficiază din plin de această lumină de contur, numită nu întâmplător și „lumină de păr”. Se respectă unghiul recomandat, de 45 până la 60 de grade față de orizontală.

Lumina de modelare (eng. fill light) sau lumina de umplere este o lumină moale, fără umbre conturate, folosită pentru atenuarea umbrelor dure generate de lumina principală. Mai puțin intensă decât lumina principală, lumina de modelare este plasată diametral opus față de aceasta, în oglindă în raport cu camera. Este o lumină difuză (de tip soft light) generată de blendere și fundaliere.

Lumina principală (eng. key light) iluminează personajele principale, în speță moderatorul și grupul de invitații. Este plasată în fața subiecților, îndreptată către aceștia, deasupra, înclinată la un unghi de 45 de grade față planul orizontal. Din partea lateral stânga față de axul camerei de luat vederi, unghiul este, de asemeni, de aproximativ 45 de grade. Lumina principală se realizează unui grup de proiectoare cu lentilă (Fresnel sau Fresnel subțire), voleurile fiind folosite pentru a controla cu precizie zona luminată. Tot lumina principală este responsabilă și de iluminarea fundalului, a decorurilor, în condițiile în care nu există o lumină de fundal (eng. background light) dedicată.

Să recapitulăm:

  • Platoul principal GSP TV, 2 camere fixe (CM și CI);
  • 2 grupuri de lumini principale (2 x 2KL);
  • 3 lumini de umplere (3 x FL);
  • 2 lumini de contur (2 x BL);

5. Elemente de gramatică a limbajului audiovizual: decorurile

Despre decorurile din platou n-ar fi multe de spus. Construit în nuanțe de roșu, cu un design modern, platoul are în mijloc o masă în formă de V întors, de-o parte situându-se moderatorul, iar de cealaltă invitații. Plus scaune, logic. Într-o vreme, când Ion Crăciunescu era invitat permanent al emisiunii, el „împărțea” aceeași parte de masă cu moderatorul, un privilegiu de care se bucură doar colaboratorii / invitații permanenți. Platoul include două ecrane de mari dimensiuni (unul plasat pe orizontală în spatele invitațiilor, altul aflat în poziție verticală și poziționat în drepta mesei), două ecrane de dimensiuni medii (aflate vis-a-vis de masa de discuții și pe care se reiau „la nesfârșit” fazele litigioase) și șase ecrane de mici dimensiuni, încastrate în decor, pe care sunt prezentate alte transmisiuni în direct sau reportaje GSP TV. Și recuzită, evident.


6. Elemente de gramatică a limbajului audiovizual: elemente de tip magazin

Din cele până acum se poate înțelege că Recursul Etapei se rezumă la discuții (uneori interminabile) între Ovidiu Ioanițoaia și ai săi invitați, ceea ce nu este întocmai corect. Recursul păstrează încă suficiente elemente de tip magazin (secvențe video înregistrate sau transmisiuni în direct – în special conferințe de presă, știri, reportaje, interviuri sau corespondențe), ca tehnică de filmare folosindu-se split screen-ul (sau împărțirea ecranului în două zone distincte, dar nu întotdeauna identice ca suprafață ocupată) sau picture-in-picture (PIP), mai ales atunci când avem de-a face cu imagini statice dintr-o sursă externă și comentarii din studio.

Rezumatele meciurilor. Întrucât este o emisiune de analiză fotbalistică, Recursul Etapei include și rezumatul meciurilor desfășurate până la acea oră în etapă sau, cel puțin (și în funcție de timp), a meciurilor importante. Rezumatele sunt montate în prealabil în studio (au existat și cazuri când s-au primit imagini needitate), cadrele fiind tăiate și lipite (se folosește tăietura, așadar) fără alte efecte. Vocea care însoțește imaginile (cu excepția celor needitate de care am amintit anterior) este a reporterului tv, fiind înregistrată în prealabil pe bandă.

Aminteam pe parcursul acestei prezentări că predomină în plan mediu strâns (pentru moderator și interlocutorul aflat în discuție), respectiv planul general pentru invitați. La acestea se mai adaugă și un plan al ansamblului (sau de establishing) care ne este prezentat doar la finalul emisiunii, moment când se derulează pe ecran și echipa tehnică sub formă de scroll. Alegerea tipului cadrelor sau a cadrării se face de la pupitru de montaj și de acolo se decide (dacă este nevoie) suplimentarea numărului de camere. Ele există fizic în platou, dar nu întotdeauna sunt active.


6. Recursul Etapei, la final

Dacă nu s-a putut reinventa, Recursul Etapei cel puțin se restaurează, un „restitutio in integrum” permis ziaristului ce alternează audiențe record pentru emisiuni acest gen (în august 2009, Recursul etapei, alături de invitatul permanent de la acea dată – Ion Crăciunescu, a înregistrat un punct de rating și o cotă de piață de 3,3%, fiind lider pe segmentul orar 22.30 – 24.00) cu zile când share-ul nu depășește jumătate de punct… cu tot cu rotunjire.

Categorii și etichete

Autor:

Sunt licențiat în Științele Comunicării (specializarea Comunicare și Relații Publice), lucrez în calitate de consultant la o firmă de marketing digital și pentru articole folosesc citate. Ce credeți, „mă calific” pentru a scrie pe blog?