Craniu și dovleac sculptat de Halloween

Ronald O’Bryan, omul care a ucis sărbătoarea de Halloween

Câte cafele merit? VOTEAZĂ (click pe imagine):

1 Cafea2 Cafele3 Cafele4 Cafele5 Cafele (Mai scriu un articol) 5,00 rating dintr-un maxim de 5 și 3 vot/uri

Articol de 1156 de cuvinte. Timp pentru citire: 6 - 10 minute

Povestea de azi ne poartă cu 40 de ani în urmă, în America ce trecuse de la Richard Nixon la Gerald Ford. 1974 a fost un an destul de agitat pentru americani: scandalul Watergate intrase în cel de-al treilea an, continua criza petrolului, iar natura părea și era potrivnică, o serie de tornade lovind numai puțin de 13 state cu rezultatul a 315 victime și peste 5000 de răniți.

În octombrie 1974, America părea mai degrabă conectată la ce întâmplă în Zair, unde Muhammad Ali avea să-l învingă pe George Foreman, recâștigându-și titlul mondial pierdut 7 ani mai devreme. The Rumble in the Jungle atrăgea privirile tuturor, în timp ce, tacticos, Ronald Clark O’Bryan pregătea câteva bomboane cu cianură pentru cei doi copii ai săi: Timothy și Elizabeth.


Conținut:

  1. Planul diabolic al lui Ronald O’Bryan
  2. Trick-or-treating
  3. O singură bomboană (cu cianură) înainte de culcare
  4. Verdict: crimă

Ronald Clark O’Bryan Susă: murderpedia.org


Planul diabolic al lui Ronald O’Bryan

Cum să faci rapid rost de 60.000 de dolari? Printr-o asigurare de viață. Pe viața altuia, evident. Așa cum notează documentele oficiale1 (a se vedea mai ales petiția lui Ronald O’Bryan din 1983 citată pe site-ul murderpedia.org), O’Bryan lucra ca optician la Texas State Optical Company, ceea nu-i asigura un venit îndestulător. Era înglobat în datorii, împrumuturi peste împrumuturi, iar de curând fusese forțat șă-și vândă casa pentru a rezolva măcar o parte din obligațiile presante.

Am să primesc niște bani până la sfârșitul anului, le spusese O’Bryan câtorva apropiați.

În ciuda dificultăților financiare, O’Bryan crește asigurarea de viață pentru cei doi copii ai săi la aproape 30.000 de dolari pentru fiecare, în timp ce asigurarea sa și a soției era minimă. Până aici nimic suspect. Sau aproape nimic. Pentru că în august ’74 încercase fără succes să obțină cianură de la fostul loc de muncă (Arco Chemical Company), iar în septembrie mai mulți colegi îl auziseră cum discuta despre ce tipuri de cianură există și cum se folosește. În cadrul unui curs susținut la Harris County Community College procurorii vor demonstra cum O’Bryan își întrebase profesorul ce cantitate de otravă este necesară pentru a omorî diverse specii de animale, în funcție de mărime și greutate.


Trick-or-treating

Era joi. 31 octombrie 1974. Familia O’Bryan luase cinase împreună cu vecinii lor Bates, copiii urmând să meargă împreună prin cartier pentru obișnuitul „trick-or-treating” din noaptea de Halloween. Costumele erau pregătite, lampioanele în formă de dovleac și ele, nelipsind nici punguțele în care să adune dulciurile. Pentru siguranță, O’Bryan și Jim Bates aveau să-i însoțească pe copii, ca orice părinte responsabil, nu-i așa?!

E casa domnului Melvin, dar unde-i domnul Melvin? Copii, voi luați-o înainte, eu mai rămân în urmă.

30 de secunde mai târziu Ronald Clark O’Bryan alerga spre grupul de copii agitând în câteva bomboane gigantice Pixy Stix.

„Ai niște vecini bogați”, i-a strigat lui Bates.

Erau cinci bomboane Pixy Stix, lungi de aproape 20 de inch, umplute cu zahăr. Două vor reveni copiilor familiei Bates, două familiei O’Bryan pentru Timothy și Elizabeth, iar al cincilea îl va primi un „norocos” care venise la ușă pentru trick-or-treating.


O singură bomboană (cu cianură) înainte de culcare

Timothy, poți mânca o singură bomboană înainte de culcare. Încearcă Pixy Stix. Hai, încearcă.

Parcă nu era gustul cunoscut (mai amăruie cumva), dat totuși Timothy gustă bomboana. Și Ronald îl ajută oferindu-i de băut Kool-Aid. În doar câteva minute băiatul a început să se simtă rău, iar când a intrat în convulsii părinții au chemat imediat ambulanța aflată chiar în cartier. Nu a mai contat. În mai puțin de o oră Timothy O’Bryan, în vârstă de 8 ani, murea pe patul de spital. Doctorii au găsit cianură în conținutul aspirat al stomacului și în sânge, cantitatea fiind cu mult peste doza letală2.

Pentru Elizabeth, Pixy Stix nu sunat deloc apetisant. Copiii familiei Bates au avut și ei alte preferințe. Norocosul amintit câteva rânduri mai sus, un băiat de 11 ani este găsit dormind cu tubul de bomboane otrăvite în brațe, incapabil să-l desfacă după ce Ronald O’Bryan îl resigilase, capsându-l3. Doar soarta a făcut să rămână o singură victimă.

pixy-stix-1974

Ajutorul de șerif din Harris County cu indicii din casa lui O’Bryan Sursă: www.chron.com


Verdict: crimă

Declarațiile confuze și contradictorii ale lui Ronald O’Bryan (el susține că bomboanele Pixy Stix au venit de la Melvin, în timp ce acesta din urmă rămăsese la muncă și nu avea să ajungă până noaptea târziu de Halloween), faptele compromițătoare ieșite la iveală pe parcul procesului precum tuburile Pixy Stix găsite în casă sau martorul care-l văzuse cumpărând cianură au fost suficiente pentru ca jurații să-l declare vinovat după nici o oră de deliberări.

„După cum știți, clientul meu a fost condamnat pentru că a ucis Halloween-ul.”

Așa a sunat introducerea făcută de avocatul lui O’Bryan, Marvin Teague4, în 1979 când s-a judecat primul apel. Clyde DeWitt, reprezentând acuzarea își amintește cât de greu i-a fost să demonstreze cum un om care nu încălcase legea până atunci (nu avea nici măcar o amendă de parcare) este incapabil de reabilitare și trebuie condamnat la moarte. Curtea Supremă îi va respinge însă toate apelurile, iar cel supranumit Candy Man este executat prin injecție letală pe 31 martie 1984.

ronald-o-bryan-chronicle

Ronald O’Bryan este acuzat oficial Sursă: www.statesman.com

Ronald Clark O’Bryan este omul care în 1974 a ucis sărbătoarea de Halloween. De ce? Pentru că în timp ce vampirii, vârcolacii, strigoii, zombii și toată suita care mai nou populează serialele de televiziune pot fi sau nu reali (mai degrabă nu), criminalii sunt reali. O’Bryan nu avea nevoie de o mască pentru a fi înfricoșător, realitatea fiind mai înfricoșătoare decât orice ficțiune. Cine ar fi bănuit că dintre toți „monștrii” care au bântuit acea seară de 31 octombrie 1974, adevăratul monstru era un bărbat blajin de 30 de ani îmbrăcat într-un halat alb de tehnician?

„Words have no power to impress the mind without the exquisite horror of their reality.”
Edgar Allan Poe


  1. http://murderpedia.org/male.O/o1/obryan-ronald-clark.htm 

  2. http://www.chron.com/news/houston-texas/article/Man-Who-Killed-Halloween-still-haunts-holiday-1971811.php 

  3. http://www.chron.com/houston/article/Houstons-Candyman-a-real-life-Halloween-nightmare-5858890.php 

  4. http://www.statesman.com/news/news/35-years-later-memories-of-notorious-halloween-can/nRQxW/ 

Categorii și etichete

Categorii:Povești
Etichete:,

Autor:

Sunt licențiat în Științele Comunicării (specializarea Comunicare și Relații Publice), lucrez în calitate de consultant la o firmă de marketing digital și pentru articole folosesc citate. Ce credeți, „mă calific” pentru a scrie pe blog?