Același text. Două fonturi diferite. După mesaje diferite

Același text. Două fonturi diferite. După mesaje diferite.

Într-un scurt clip intitulat „Vocea font-urilor” (eng. The Voices of Fonts),  autorul (Jonathan Garcia pe numele său), reușește să-și imagineze cum ar suna diferitele font-uri, însă ceea ce pare un simplu exercițiu de amuzament ascunde o realitate faptică, anume că font-ul ales, forma glifelor influențează extrem de mult conținutul mesajului. Și vă explic imediat. Dar mai întâi, știți ce este acela un font ?

1. Ce este un font? Dar o glifă?

Pe dexonline.ro, nu găsim o definiție oficială a font-ului, despre care ni se spune doar că ar fi un set de caractere (cifre, litere, simboluri) conceput în același stil grafic și utilizat în scrierea cu ajutorul calculatorului. E o definiție acceptabilă, cu mențiunea că în loc de cifre și litere, aș folosi mai degrabă noțiunea de „glife” care acoperă un spectru mai larg. Iar o glifa nu este nimic altceva decât un element grafic al scrisului, o reprezentare grafică a unui semn tipografic, caracter tipografic sau semn diacritic. În plus, cei care au avut de-a face cu font-uri, cunosc probabil și o categorie specifică, numită „ornamente” sau în engleză „dingbats”, unde locul caracterelor alfanumerice este luat de o serie de pictograme.

Revenim la font-urile clasice, cu cifre, litere sau simboluri, întâlnite la fiecare pas, și observăm că există anumite reguli în folosirea lor, reguli scrise (de exemplu lucrarea de licență se redactează cu Times New Roman, mai puțin Arial) sau cutume, prezente mai ales în domenii precum web design-ul sau publicitatea. Și asta întrucât comportamentul celui care citește, ori mai degrabă scanează textul, pune deopotrivă accent pe ceea ce se scrie, dar și cum se scrie. Nu te poți aștepta ca un indicator pe care scrie „STOP” cu font-ul „Comic Sans” să fie luat în serios, ori ca „Arial Narrow” să reprezinte o alegere fericită pentru redactarea lucrării de licență de care aminteam anterior. La fel, modul în care arată semnătura ce însoțește mesajul electronic și chiar corpul mesajului în sine, determină mai întâi o reacție emoțională din partea celui ia contact cu mesajul, reacție transpusă printr-o apreciere pozitivă / negativă la adresa înscrisului analizat ca un tot unitar.

Ilustrând cele enunțate de mine, Jonathan Garcia „dă glas” câtorva font-uri des întâlnite precum Arial, Arial Narrow, Arial Bold, Impact, Helvetica, Comic Sans, CopperPlate, Verdana, Dingbats, Lucida, Zaptino și, evident, „cu voia dumnevoastră ultimul pe listă”, Times New Roman. Vizionare plăcută.

2. Vocea font-urilor pe video

P.S. Succesul primul clip video l-a determinat pe autor să realizeze o continuare, eroii numindu-se de această dată Tahoma, Papyrus, Trebuchet, Gill Sans, Playbill, Jokerman, KissMe, Trajan, Marker Felt, Thonburi, Chiller, ori Century Gothic. Ideea rămâne însă neschimbată, și face trimitere la funcția comunicațional – socială a retoricii vizuale unde „utilul” (folositor dacă vreți) primează întotdeauna înaintea „frumosului” definit prin criterii estetice.