Enumerarea celor trei principii ale interacționismului simbolic

Interacționismul simbolic. Cum negociem înțelesul lucrurilor?

Câte cafele merit? VOTEAZĂ (click pe imagine):

1 Cafea2 Cafele3 Cafele4 Cafele5 Cafele (Mai scriu un articol) 4,81 rating dintr-un maxim de 5 și 21 vot/uri

Articol de 1529 de cuvinte. Timp pentru citire: 8 - 12 minute
Pahon Bogdan-Andrei

Ca mai toate articolele de pe acest blog și următorul are ca punct de plecare o discuție recentă privind înțelesurile diferite ale aceluiași lucru, moment propice de a le reaminti colegilor teoria lui Herbert Blumer și sintagma lansată în 1937: interacționismul simbolic. Vă închipuiți doar surpriza celor care se așteptatu să termine rapid discuția, să treacă la punerea în aplicare a celor stabilite, s-au trezit dintr-o dată cu un nou punct pe „ordinea de zi”. Ați ghicit. Interacționismul simbolic.

Vom vedea în continuare ce se înțelege prin interacționism simbolic și de ce înțelesul unui lucru derivă din consecințele sale practice. Subliniez consecințe practice. Iar câtă vreme nu acceptăm că înțelesul reprezintă o situație de negociere, înțelesuri diferite formându-se ca urmare a unor experiențe diferite ale subiecților, scăpăm din vedere singura cale de rezolvare a problemei: înțelegerea așteptărilor participanților la discuție și negocierea consecințelor. Pare complicat, dar nu e. Am și un filmuleț.


Conținut:

  1. Cum a ajuns Blumer la teoria interacționismului simbolic
  2. Ce înseamnă interacționismul simbolic în accepțiunea lui Herbert Blumer?
  3. Interacționismul simbolic explicat pe video în 3 minute
  4. Un exercițiu (simbolic) de imaginație pe blog

Înțelesul este interpretare, negociere și manipulare

Cum a ajuns Blumer la teoria interacționismului simbolic?

Ne povestește Kenneth Baugh în cartea „The Methodology of Herbert Blumer”1. S-a întâmplat în 1937, pe când Blumer este invitat să realizeze un capitol al lucrări „Man and society” și profită de ocazie pentru a pune față în față teoria stimul-răspuns acceptată de o largă majoritate în psihologia socială la acea dată și ceea ce el numește interacțiune simbolică. Capitolul, intitulat simplu „Social Psychology” este dezvoltat abia 30 de ani mai târziu (1969, mai exact) în colecția de eseuri „Symbolic interactionism: perspective and method”.

Pe scurt, teoria stimul-răspuns se focaliza asupra unor elemente restrânse sau specifice din comportamentul uman ce pot fi analizate prin prisma determinismului stimul-răspuns. Ori pentru a fi siguri că determinarea este reală, cercetătorii trebuie să acționeze într-un mediu controlat. În condiții de laborator. Teoria favorizează folosirea mijloacelor de investigație gen chestionare sau teste, unde datele introduse sunt interpretate ca stimuli, iar răspunsurile ca reacții. Schema este în esență una neurologică ceea ce-i obligă pe cercetători să se limiteze asupra aspectelor observabile din comportamentul subiecților pentru a înregistra date „obiective”. Datele ce vor fi analizate cantitativ.

Spre deosebire de teoria stimul-răspuns unde accentul se pune pe reacție, interacționismul simbolic are drept unitate fundamentală acțiunea. Adică cum?

„Acțiunea pornește de la impulsul interior mai degrabă decât de la un stimul extern”.2

Impulsul, o stare de tensiune sau disconfort, îl determină pe subiect să acționeze. El se îndreaptă spre acțiuni care-i oferă satisfacție (într-o măsură), iar în timp acestea nasc ținte sau obiective. Obiective imediate sau îndepărtate, fiindcă poate trece mult timp până să se materializeze prin expresii comportamentale. Un astfel de timp e necesar, de exemplu, când vorbim de dezvoltarea interioară, procesul de transformare fiind început cu multă vreme în urmă. Ori pentru a desluși acest răspuns interior, cercetătorul trebuie să-și îndrepte atenția asupra studierii istoriei personale (autobiografie, jurnale, scrisori etc.) să apeleze la mijloace de analiză calitativă (interviul) nu cantitativă (teste și chestionare). Doar printr-o astfel de analiză el poate surprinde experiențele subiectului și de aici să-i deslușească comportamentul.

După ce stabilește corpul teoretic și metodele de cercetare pentru cele două tipuri de teorii stimul-răspuns versus interacționism simbolic, Herbert Blumer reia principala critică adusă susținătorilor teoriei tradiționale, anume ignorarea a ceea ce consideră esențial comportamentului uman: aspectul simbolic constructivist. De partea cealaltă, adepții teoriei stimul-răspuns găsesc în interacționismul simbolic prea puține argumente științifice, lipsind tocmai datele pe baza căreia să se facă generalizările. Și ce poziție adoptă Blumer? Vedeți mai jos. Dar altul e meritul lui: sintetizează interacționismul simbolic în trei puncte.

„Până acum (spune Blumer) problema de bază dintre cele două abordări divergente nu s-a încheiat, nici nu s-au ajustat diferențele”.3

herbert-blumer

Herbert Blumer
Sursă: http://www.d.umn.edu


Ce înseamnă interacționismul simbolic în accepțiunea lui Herbert Blumer?

Cea mai clară explicație vine chiar din cartea de unde am învățat pentru examenul de licență: Istoria comunicării, citând lucrarea lui Blumer din 19694

Ce spune Blumer? Trei lucruri.

1 .„Oamenii acționează asupra lucrurilor pe baza înțelesurilor pe care le au aceste lucruri pentru ei.”

2. „Înțelesul lucrurilor este derivat, el «se naște» în urma interacțiunilor sociale pe care o persoană le are cu celelalte.”

3 .„Aceste înțelesuri sunt manipulate sau modificate printr-un proces de interpretare”.

Pare logic și citind aceste rânduri e greu de descifrat antagonismul dintre teoria stimul-răspuns și interacționismul simbolic, doar că pe timpul lui Blumer (și nu cunosc să se fi schimbat în prezent), psihologii tindă să explice acțiunile prin factorii care ar sta la originea lor (stimuli, atitudini, opinii generatoare de comportamente, motive conștientizate sau nu, trăsături de personalitate etc) în timp ce sociologii văd ca principali factori declanșatori poziția socială, normele culturale, valorile, presiunea socială (conformismul de grup), probleme de status etc. Pentru adeptul interacționismului simbolic, factorul determinant este ocupat de înțeles.5 Înțelesul nu este inerent lucrului, nu este conținut în el, ci reprezintă rezultatul interpretării. Înțelesul este creat (uneori continuu). Este produsul interacțiunii subiectului cu mediul și cu ceilalți subiecți.

Griul tău nu e griul meu, obișnuiesc să le spun uneori colegilor și insist pentru clarificarea înțelesurilor întrucât am ajuns la concluzii diferite grație experiențelor diferite și ne raportăm (ați ghicit, diferit) la aceleași lucruri.

Rămân cele două abordări: înțelesul ca produs psihologic, respectiv ca produs al interacțiunii sociale și negocierii. Prima reprezintă apanajul psihologiei cu cercetătorul încercând să izoleze „elementele psihologice particulare care produc înțelesul” prin „identificarea senzațiilor care compun percepția vizavi de acel obiect”6, în timp ce a doua abordare se dezvoltă în jurul interacțiunii sociale. Și a comunicării. Ce trebuie să reținem este că înțelesul se modifică în urma acțiunilor altor persoane față de același lucru. Este suficient să avem cunoștință de acțiunile lor. Iar de asta, vrem nu vrem, se ocupă „satul global”.


Interacționismul simbolic explicat pe video în 3 minute


Un exercițiu (simbolic) de imaginație pe blog

Dacă tot suntem pe un blog „powered by WordPress” și folosesc respectiva platformă din 2008 voi lua ca exemplu lucrul numit WordPress. Apropo, Blumer identifică trei tipologii de lucruri: fizice (copac, scaun etc.), sociale (mamă, coleg, student etc.) sau abstracte (idei, principii – libertate, democrație etc.). CMS-ul WordPress îl încadrez în prima categorie, a lucrurilor fizice.

Ce înțeles are WordPress-ul pentru mine? Pe ce coordonate îl plasez? Să zicem versatilitate, flexibilitate, ușurință în dezvoltare, prietenos cu motoarele de căutare. Și de câte ori văd un site construit cu respectivul CMS îi întrevăd un potențial bazat pe coordonatele identificate. Dar vine un prieten și-mi vorbește despre cât de nesigură este platforma, citându-mi din statistici câte site-uri sunt compromise zilnic ori evocând o experiență neplăcută. Pentru el, platforma are cu totul alt înțeles: sursă de vulnerabilități. Reacționez? Poate că nu. Sunt suficient de încăpățânat pentru a nu renunța la vechile obiceiuri. Când apare însă avertizarea că fișiere din structura de bază a WP-ului s-au modificat (indiferent dacă avertizarea este întemeiată ori care au fost cauzele modificărilor), cele două înțelesuri de îmbină și lucrul versatil, ușor de dezvoltat etc. devine prietenos, versatil, dar și un pic nesigur. S-a schimbat înțelesul inițial?

În concluzie? Acțiunile noastre depind de înțelesul pe care-l asociem lucrurilor. Fiecare dintre noi acordăm alte înțelesuri acelorași lucruri. Înțelesul nu este permanent și se poate modifica în urma interacțiunii sociale. Un singur lucru nu se schimbă. Blogul Stefa Media. Cu sau fără interacționism simbolic. Aici nu e loc de negociere. Pe data viitoare.


  1. Kenneth Baugh, The Methodology of Herbert Blumer, Cambridge University Press, 2006, pp. 12 – 14 

  2. Kenneth Baugh, op.cit, p.13 apud Blumer 

  3. Ibidem 

  4. Paul Dobrescu și Alina Bârgăoanu în „Școala de la Chicago: plasarea comunicării în inima proceselor sociologice” în Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu și Nicoleta Robu, „Istoria comunicării”, Editura Comunicare.ro, București, 2007, p. 116 

  5. Op. Cit., p. 117 

  6. Ibidem 

Categorii și etichete