Bărbat pe cal, cu servietă și hârtii cu mega-definiția relațiilor publice

Mega-definiția relațiilor publice, moștenirea profesorului Rex Harlow

Câte cafele merit? VOTEAZĂ (click pe imagine):

1 Cafea2 Cafele3 Cafele4 Cafele5 Cafele (Mai scriu un articol) 5,00 rating dintr-un maxim de 5 și 5 vot/uri

Articol de 1513 de cuvinte. Timp pentru citire: 7 - 12 minute

De prea multe ori, manualele sau cărțile de relațiile de publice disponibile în timpul facultății mi-au transmis o istorie simplificată a acestui domeniu, iar cel mai bun exemplu îl reprezintă mega-definiția relațiilor publice. Prezentată drept „cea mai cunoscută și mai acceptată definiție” pe Wikipedia, mega-definiția constituie încununarea eforturilor întreprinse de profesorul Rex Francis Harlow, echipa coordonată de acesta reușind să traseze o direcție pentru dezvoltarea profesiei de relații publice și a viitorilor specialiști

Versiunea „simplificată” ni-l înfățișează pe Rex Harlow care adună 472 de definiții ale relațiilor publice, le studiază, discută cu liderii domeniului și propune propria sa definiție în 1976, text nelipsit de atunci din orice manual de introducere în relații publice.

Versiunea „nuanțată” nu uită să menționeze că Harlow era el însuși unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni din domeniului relațiilor publice unde-l recomandau cele șase decenii de experiență și lucrează la redactarea definiției în fruntea unei echipe care-i include pe John W. Hill (președintele celei mai mari firme de PR), Allen Center, Scott M. Cutlip sau Dennis L. Wilcox (autori ai unor lucrări de referință și manuale de relații publice) sau Ivy Lee Jr., fiul celebrului Ivy Ledbetter Lee, practician în PR. Relaționist, i-am spune astăzi.

Tot astăzi vedem ce cuprinde mega-definiția relațiilor publice, motivele pentru care profesorul Rex Harlow se regăsește într-un top al celor mai influenți 100 oameni de PR din toate timpurile și „moștenirea” transmisă generațiilor următoare. Adică nouă. 🙂


Despre ce vorbim:

  1. Mega-definiția relațiilor public
  2. Rex Harlow, avocatul unei profesii: relațiile publice

mega-definiția relațiilor publice

Venerabilul profesor Harlow propune mega-definiția relațiilor publice


Mega-definiția relațiilor publice

„Relațiile publice reprezintă funcția managerială distinctă care ajută la stabilirea și menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice; ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a anticipa tendințele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice”.1

Ați mai întâlnit textul și pentru aproximativ 36 de dolari aveți posibilitatea să cumpărați / descărcați articolul profesorului Harlow, în fapt rezumatul cercetării întreprinse de echipa sa între 1975 și 1976. Da, această definiție reprezintă rezultatul unei cercetări finanțate (în parte) de Foundation for Public Relations Research and Education (FPRRE) și la care și-au adus aportul 65 de specialiști în relații publice care au oferit comentarii, sugestii și recomandări la prima variantă a definiției, precum și la cele trei care i-au urmat.

Timp de aproape doi ani, echipa coordonată de profesorul Harlow a strâns toate definițiile relațiilor publice redactate într-o manieră științifică din perioada 1906-1975 (apelând la cărți, manuale sau reviste de specialitate – teren cunoscut îndeaproape de Harlow, documentele asociațiilor profesionale și un în ultimul rând ale agențiilor de publicitate), ajungând la binecunoscutul număr 472.

Vi-l imaginați pe venerabilul Harlow scotocind prin cotloanele profesiei pe care o slujise timp de 60 de ani, adunând definiții în prag de pensie?! Nici gând. A fost un efort de echipă. Apoi, din cele 472 de enunțuri mai mult sau mai puțin explicative, Harlow extrage ideile definitorii care vor constitui nucleul noii definiții.2

Încercați să intuiți logica demersului profesorului Harlow? De unde a pornit necesitatea unei noi definiții, când vedem că existau aproape 500. Ne răspunde însuși Harlow, citat în introducerea cărții lui Remus Pricopie.

„Toată lumea vorbește despre relații publice, dar se pare că foarte puțini cunosc semnificația acestui termen.”3

Trec mai bine de 30 de ani de la acel moment, timp în care Harlow face tot ce-i stă în putință pentru a așeza pe baze științifice profesia de specialist în relații publice și la la vârsta de 83 de ani îl găsim preocupat realmente de cum va arăta moștenirea lăsată. Patru lucruri și-a propus atunci:

  1. Să propună o definiție unanim acceptată;
  2. Să furnizeze un instrument util specialiștilor din PR;
  3. Să ajute formarea noilor specialiști în domeniul relațiilor publice;
  4. Să satisfacă curiozitatea celor care vor să afle mai multe despre relațiile publice.4

I-au reușit trei din patru, când nici două din trei n-ar fi fost rău. O spune, în versuri, Meatloaf.

Apoi în ’78, la primul congres al asociațiilor profesioniștilor din PR, cei prezenți vor elimina din textul definiției propuse funcția de management a relațiilor publice, sub pretextul că relațiile publice nu se pot substitui conducerii organizației.5

Tendința se păstrează și astăzi, cea mai nouă definiție a relațiilor publice dată de PRSA vorbind despre „un proces de comunicare strategică prin care se urmărește construirea unor relații reciproc avantajoase între organizații și publicuri.”6, argumentul în favoarea termenului „proces” în detrimentul „funcției de management”, fiind legat de ideea controlului și a comunicării unidirecționale pe care ar aduce-o cu sine managementul. Nu subscriu. Înclin, mai degrabă, spre ultima definiție a Societății Canadiene de Relații Publice (CPRS) pe care o consider apropiată ideilor profesorului Harlow:

„Relațiile publice reprezintă managementul strategic al relațiilor dintre o organizație și diversele sale tipuri de public prin folosirea comunicării, în vederea înțelegerii reciproce, realizarea scopurilor organizației și servirea interesului public.”7

Este limpede că cele mai mari dispute le-a generat prezentarea relațiilor publice drept „o funcție managerială distinctă”, nu puține fiind acuzele la adresa lui Harlow că exagerat deliberat, cu scopul „de a-i poziționa cât mai bine pe oamenii de relații publice în interiorul unei organizații”8. Iarăși nu subscriu. Rex Harlow a fost un veritabil avocat al relațiilor publice, poate al doilea după Bernays, și nu un apărător cu orice preț al „lucrătorilor” în PR.


Rex Harlow, avocatul unei profesii: relațiile publice

Dacă am face un rezumat al vieții lui Rex Harlow (și am avea ce scrie, el bifând un secol de existență), observăm eforturile făcute pentru acreditarea profesiei de relații publice, pentru folosirea cercetărilor sociologice și psihologice, adoptarea unui comportament etic și promovarea responsabilității sociale.9.

Menționez câteva repere10:

  • Pentru lucrarea de doctorat a vizitat 14 universități, notând deficiențele observate (din perspectiva relațiilor publice) dintre universități și mediul de afaceri, asociațiile profesionale, respectiv guvernul SUA.
  • În 1939 el reorganizează departamentul de relații publice al universității Stanford, devenit pentru scurtă vreme Institutul Stanford pentru Relații Publice și mai apoi, „The American Council on Public Relations”, la conducerea căruia rămâne până în 1947. Consiliul va fuziona cu cealaltă organizație majoră de profil (National Association of Public Relations Counsel), formând în 1948 ceea ce astăzi cunoaștem cu toții: PRSA. Harlow este primul președinte al Comitetului pentru Educație din PRSA.
  • Se implică în redactarea primelor publicații de specialitate: Public Relations Journal (1945–1947), The Social Science Reporter (1952–1972), respectiv Public Relations Research Review (1958–1960).
  • Este autor sau coautor al unui număr impresionant de cărți de relații publice (peste 75), dintre cele mai cunoscute amintesc aici „Public Relations in War and Peace” (1942), „Practical Public Relations Its Foundations, Divisions, Tools and Practices” (1947) și, fără îndoială, „Building a Public Relations Definition” (1976) unde prezintă celebra mega-definiția relațiilor publice.

Ca la o concluzie la autobiografia sa din 1984, Harlow scria: „Succesul viitor al relațiilor publice va depinde într-o manieră covârșitoare de acceptarea lor de către public”, „de identitatea profesiei și credibilitatea profesioniștilor”.11


La final

Ajutați-mă cu o informație. Se vorbește de Rex Harlow la facultățile de profil din România? De mega-definiția relațiilor publice am auzit câte ceva.


  1. Remus Pricopie, „Relații Publice: evoluție și perspective”, Ed. Tritonic, București, 2005, p. 27, după Rex Harlow, „Building a public relations definition”, Public Relations Review, volume 2, Issue 4, Winter 1976, Pages 34-42, disponibil la http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0363811176800227 

  2. Remus Pricopie, op.cit., p. 26 

  3. Remus Pricopie, op. cit., p. 17 

  4. Remus Pricopie, op. cit., p. 26 

  5. Remus Pricopie, op. cit., p. 31 

  6. https://apps.prsa.org/AboutPRSA/PublicRelationsDefined/, accesat la 27 martie 2017 

  7. http://www.cprs.ca/aboutus/mission.aspx, accesat la 27 martie 2017 

  8. Remus Pricopie, op. cit., p. 31, după Frank Jefkins, Public Relations, Pitman, 1992 

  9. Tally D. Fugate, „Harlow, Rex Francis”, The Encyclopedia of Oklahoma History and Culture, http://www.okhistory.org/publications/enc/entry.php?entry=HA023, accesat 28 martie 2017 

  10. Robert L. Heath, Encyclopedia of Public Relations, SAGE Publications, 2013, p. 416 

  11. Robert L. Heath, op. cit., p. 417 

Categorii și etichete

Autor:

Sunt licențiat în Științele Comunicării (specializarea Comunicare și Relații Publice), lucrez în calitate de consultant la o firmă de marketing digital și pentru articole folosesc citate. Ce credeți, „mă calific” pentru a scrie pe blog?